Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

(Re)cunoasteti autorul

Eugen Cazan, de curand, la Muzeul National al Literaturii Romane, ai lansat cartea ta "Ultimul interviu", cu o prefata de Calin Caliman. Fa-i, te rog, o scurta prezentare.

De cincisprezece ani studiez viata lui Marilyn Monroe, acest mit nu nenorocos, ca altele, ci recurent si atipic. Am incercat sa trec dincolo de "scena cu rochia care se ridica" sau de "chicotelile" celebre, insa publicitare, si sa inteleg vulnerabilitatea omului Marilyn, apoi sa inteleg cum s-a ajuns la "starul circular": o fiinta tragica, unica si splendida, care a combinat sampania si pilulele de somn cu lacrimile si depresiile cauzate de imperiul de mucava intitulat Hollywood, cel care a proiectat-o grandios si a spulberat-o fara regrete. Este prima oara cand in Romania este abordat, livresc, mitul Marilyn. Piese de teatru avand-o drept subiect pe M.M. s-au scris cateva in lume. Pe Marilyn au "literaturizat-o" Arthur Miller, sotul ei (piesa "After the Fall"), Norman Mailer, Donald Spoto si altii; primul - cu cinism, al doilea - dornic de senzational si ultimul - asezat, cuminte. Am evitat aceste "variante" sau "forme de inceput" si am mers pe calea psihologizarii. Piesa de teatru "Ultumul interviu", care recompune ultimele ore din viata artistei, aduce in scena o Marilyn profunda, cum putini o stiu: sensibila peste masura, dihotomica si perfectionista, complexata si nesigura, realista, pe final, generoasa, iubitoare, traversata de panica, pe platouri si in viata, si caracterizata de mila, fragilitate si "naucism". In alcatuirea cartii, am respins "biografismul", axarea bolnavicioasa pe moartea ei, pe numarul amantilor, pe relatia cu Kennedy sau pe "extravagante sensibile", ci m-am intors la origini. In afara de "Marilyn", am mai publicat poezie, "Inapoi la stele" si "Tanar neinteles ofer poezie" (2003, 2004, Editurile Paco si Semne).

Ai o noua carte in lucru?

Urmatoarea carte pe care vreau, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-o public in toamna este una de portrete literare. Rediscut scriitori si volumele lor celebre, ca: Hermann Hesse, Pascal, Augustin, M. Yourcenar, Marcel Proust, Thomas Mann, Shakespeare, Leopardi, Exupery, Lawrence al Arabiei, Macedon, dar si altii. Veti spune: ce cauta frumosul Alexandru Macedon langa nevroticul Hesse, aventurierul Lawrence vecin cu regalul Shakespeare, perfidul Fouche alaturi de cucernicul Augustin sau nebunul Napoleon la brat cu blandul Exupery? Antiteza psihica, valabila aici, urmareste sa reverticalizeze constiinte de mult orizontale. Am imbracat haina sobrietatii estetice, mergand pana la "desertul vitriolant" (Fouche, Napoleon, Thomas Mann). Discutand personaje precum Yourcenar, Lawrence, Proust sau Alexandru, voi insista si pe orientarea lor sexuala, "naturala" si trista, si, intr-un fir rosu, o voi coase pe corpusul hagiografic. Exista aici un mare risc, pariu estetic: sa aduci la lumina lumini deja stralucitoare.

Arunca te rog, o privire asupra literaturii romane de azi.

Literatura de azi este o haimana senzuala care vrea sa fie luata drept doamna de rang inalt. Ni se spune ca se scrie "prea mult", ca "sita s-a blocat". Nici la nivel tanar lucrurile nu stau bine. Pornografia, eleganta atat de rar in literatura, este obligata sa defileze pe paginile cartilor pana la hilaritate obositoare. Ma intorc insa spre varfurile autentice: Alexandru Ecovoiu, Gheorghe Craciun, Radu Aldulescu, Filip Florian, Florina Ilis, care lasa valoarea sa vorbeasca, nu latratura "metafizica". Despre cei mari e prea mult de zis. "Bestselleristii" nostri (un grup de cinci) sunt aroganti, in timp ce scriitori planetari, precum Llosa, Coelho, Amos Oz, Harold Pinter, afiseaza o modestie curata, neimpiedicandu-se de "micimea" zilnica a celorlalti. Valoarea, d-na Iolanda Malamen (parafrazand celebra secventa biblica), nu striga, nu da sfaturi, nu polemizeaza, nu impune norme, nu modifica conceptii, nu rivalizeaza, nu face calcule, nu se minte, nici pe ea si nici pe ceilalti, ci traieste singura si invingatoare.