Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Vizita patriarhului Rusiei, Aleksei al II-lea, s-a desfasurat sub semnul intrebarilor. De ce, de buna seama, a venit la Chisinau, de vreme ce Voronin a cazut in dizgratie la Moscova si, deocamdata, nu sunt semne ca Putin ar fi dispus sa se impace cu omologul sau moldovean? De ce Voronin l-a invitat pe capul Bisericii Ortodoxe Ruse, desi acesta este un sustinator deschis si al actualului lider de la Kremlin, si al lui Igor Smirnov? De ce a fost nevoie de un ceremonial pompos, in conditiile in care Moscova a sistat livrarile de energie electrica in Republica Moldova? Toate aceste intrebari au ramas fara raspuns si dupa plecarea patriarhului rus la Moscova. Ele pareau sa se constituie chiar intr-o sarada imposibil de dezlegat. Dar numai la prima vedere. La o privire mai atenta, insa, pot fi descoperite cateva lucruri care sunt in masura sa lamureasca dedesubturile voiajului galagios intreprins de liderul religios al Rusiei. Cine urmareste felul de a fi al lui Voronin, se poate lesne convinge ca invitatia facuta lui Aleksei al II-lea se inscrie perfect pe linia sa de conduita. Presedintele e un pragmatic care, pentru a trage niste foloase politice, cauta, adesea sub presiunea impulsurilor, sa impace lucruri incompatibile. El, de exemplu, saruta icoana Maicii Domnului exact cu aceeasi fata smerita cu care cu o zi inainte a depus flori la monumentul lui Lenin. Voronin vorbeste de integrarea europeana cu aceeasi convingere cu care elogiaza marea revolutie socialista din octombrie. De ce ne-am mira, deci, ca s-a intalnit cu patriarhul rus chiar in zilele in care Kremlinul a dezlantuit un adevarat razboi economic impotriva Republicii Moldova? Insa capul Bisericii pravoslavnice joaca propria carte. El e un om batran si bolnav care, de la o vreme, nu pleaca de la Moscova in calatorii lungi. Daca a hotarat, totusi, sa vina in Republica Moldova, este limpede ca a facut-o nu de dragul lui Voronin. El a avut, se pare, motive mult mai serioase decat sa conduca la Chisinau un priveghi si sa stea la taifas cu politicienii din partea locului pentru a le ajuta sa creasca in sondaje. Se stie ca pravoslavia rusa s-a postat mereu alaturi de puterea politica. Sub sovietici, clerul a fost integrat in aparatul de represalii al regimului comunist, conducerea bisericii fiind controlata in totalitate de Biroul Politic. Materialele descoperite in arhivele KGB demonstreaza ca, la ora actuala, cel putin patru din cei sase membri permanenti ai Sfantului Sinod sunt agenti ai serviciilor rusesti de securitate. In urma prabusirii URSS, lucrurile nu s-au schimbat radical. Atata doar ca discursul procomunist slugarnic de altadata a fost inlocuit dupa 1991 cu unul ultrasovin. Aleksei al II-lea, un reprezentant tipic al nomenclaturii ecleziastice colaborationiste, continua sa insiste si astazi asupra faptului ca teritoriul patriarhatului de la Moscova cuprinde nu numai Rusia, ci si Ucraina, Bielorusia, Moldova, tarile Baltice, Azerbaidjanul si Asia Centrala. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxa Rusa ramane si in prezent o forta expansionista de temut care secondeaza politica revansarda a Kremlinului. Avand in vedere toate acestea, Aleksei al II-lea cauta sa recupereze pe plan religios ceea ce Putin a pierdut pe plan politic. Daca Moscova a renuntat la Basarabia pentru a stapani in continuare Transnistria, asta deloc nu inseamna ca si Biserica pravoslavnica din Rusia s-a dezis si ea de malul drept. Toate religiile se incapataneaza sa ramana in teritoriile parasite de aliatii lor politici. Nu mai spun ca vizita unui inalt ierarh intr-un teritoriu ca si pierdut intotdeauna ofera o sansa de revansa confesionala. Nu intamplator, Papa Ioan Paul al II-lea a cutreierat intreaga lume. A incercat Suveranul Pontif sa vina si in Rusia, dar nu i s-a permis. Kremlinul era constient ca, in urma unui atare voiaj, catolicismul va castiga teren. Chisinaul, dimpotriva, nu intuieste ce pericol il paste. Nu intelege, se pare, ca Rusia, prin sosirea lui Aleksei, de fapt, a pus in aplicare programul "biciul si bomboana". Atitudinea Moscovei fata de noi ramane, desigur, neschimbata. Diplomatia rusa tine biciul strans in maini. In urma ultimei lovituri aplicate a fost intrerupta furnizarea energiei electrice in Republica Moldova. In acelasi timp, patriarhul Aleksei ne serveste si bomboana. Doua zile ne-a plimbat prin Chisinau cu zaharelul. A primit un ordin si a inmanat altul. Si, in fine, a indus ideea ca Dumnezeul nostru ar fi un fel de kazak pe care acum treisprezece ani l-a binecuvantat sa ne macelareasca la Nistru. Daca lucrurile continua tot asa, rusii, pana la urma, ne vor face parastasul, chit ca isi vor evacua trupele si arsenalele din Transnistria. In final, nu vor avea nimic de facut decat sa-si aduca patriarhul ca sa ne puna bomboana pe coliva.