Ziua Logo
  Nr. 3465 de vineri, 28 octombrie 2005 
 Cauta:  
  Detalii »


Pentru a putea trimite un articol trebuie sa va autentificati.



Nume:
Parola: 
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Actuale

Jazz & Jazz & Jazz

Cam asa putem concluziona, una peste alta, cele 11 zile de concerte, jam-session-uri, workshop-uri, lansari de CD si tot ce s-a mai legat/ improvizat pe langa aceste manifestari dedicate unei forme de expresie muzicala cunoscute sub numele de jazz. Dincolo de eforturile, vizibile sau mai putin, ale organizatorilor, dincolo de sprijinul evident al oficialitatilor - oricat am bombani la adresa lor! - romane sau doar acreditate la Bucuresti, sa apreciem si interesul/ bucuria/ pasiunea cu care spectatorii bucuresteni (dar si din provincie, au fost identificate "grupuri" compacte de ploiesteni...) au tinut sa onoreze Festivalul de Jazz de la Bucuresti. Neasteptat de multi tineri. Surprinzator de putini cei de varsta medie si "senior citizens": sa fie pretul "piperat" al biletelor un impediment major? Poate. Oricum a fost "lume" peste asteptari, in toate locatiile festivalului. Si putem aprecia ca a meritat. Concertele din partea a doua parca au ridicat nivelul de interes. Plecand de la seara cu saxofonistul Benny Golson si excelentul percutionist ce s-a dovedit Keith Copeland. Golson venea deja cu o firma care impune: sa canti alaturi de Tedd Dameron si Lionel Hampton - sa ne aducem aminte de prezenta lui stupefiant-uluitoare cand concerta la Sala Palatului, intre doua congrese ale PCR-ului -, Dizzie Gilespie, Johnny Hodges sau Art Blakey nu este decat o stampila pentru eternitatea istoriei jazz-ului din care face si el parte. A fost bine ca nu a dezamagit, a cantat plin de naturalete si cu o frazare de mare maestru, alaturi de o echipa de "europeni", precum grecul Kontrafouris (pian) si francezul Olivier Gatto (contrabas). Bateristul afroamerican stabilit la Berlin ne-a confirmat marea clasa a scolii ritmice americane. (O cronica slabiciune a jazz-ului romanesc, lipsa in numar mai mare a contrabasistilor si bateristilor de anvergura. Poate ca noile tendinte din scoala muzicala de azi sa schimbe in viitor aceste observatii.) Dupa ei a urmat pe scena, din pacate la o ora extrem de tarzie, cand multi spectatori deja plecasera, inegalabilul pana azi, maestrul Iancsi Korossy. Secondat de o tanara speranta, pianista Ramona Horvath. Spectaculoase variatii pe teme clasice, de la Mozart la Bach si pana la o compozitie proprie precum o "Hora" dedicata inepuizabilului Florian Lungu. Veteranul jazz-ului romanesc, devenit deja o institutie a memoriei noastre afective, ar trebui sa se bucure de aparitia unui pianist precum Florin Raducanu, care a lasat o excelenta impresie in festival. "Back to Bach" nu a fost doar un omagiu adus marelui cantor de la Leipzig, ci s-a dovedit o reala demonstratie a sincretismului muzicii actuale. Pasajele de virtuozitate "bachiana" aminteau de un alt mare "nebun" de Bach, precum atipicul Glenn Gould, asa cum tema din "Round Midnight" a lui Thelonius Monk, tratata polifonic, a fost o proba de mare maiestrie muzicala. Ca tot suntem la pianisti: de mare subtilitate se dovedeste in continuare Mircea Tiberian: el a cucerit publicul alaturi de trei virtuozi germani, care nu au cantat deloc "nemteste" (precis, corect si rece, cum s-au dovedit Cristof Lauer si Jens Thomas), ci au consonat excelent cu liderul grupului. Saxofonistul Daniel Erdmann, de mare clasa, iar piesa "Tango for the Working Class", de mare efect. Meritul apartine lui Tiberian, care stie bine sa dozeze efectele sonore, lucru dovedit cu prisosinta si in ziua urmatoare, cand a cantat in compania unui suflator de mare anvergura si cu multiple disponibilitati precum Liviu Butoi si a doi francezi, Arnault Cuisinier (contrabas) si Edward Perraud (baterie). Cuplul Tiberian-Butoi este deja bine sudat si este pacat ca ICR nu proiecteaza turnee de promovare cu astfel de excelenti muzicieni. Mai ales ca acum ar fi bani si pentru asa ceva, dupa cum spun surse autorizate. Ultimele concerte au adus pe scena un vioi - poate prea! - grup etno, "Trigon", din Moldova (excelenti muzicieni, care ar merita sa incerce si altceva decat "prelucrari" folclorice, oricat de dibaci aranjate) si cehii "Eggnoise", cu un program variat si divers (tot poate prea!). Cam atat. Luni 31 octombrie, la Jazz Art Club, Florian Lungu si Al. Sipa vor comenta festivalul mai pe indelete.

Bedros HORASANGIAN
A r h i v a
 Top afisari / comentarii 
 Regele capsunarilor (655 afisari)
 Programe TV (421 afisari)
 Protectia copilului - un balon de sapun (234 afisari)
 Macovei - ministrul atipic (215 afisari)
 "Serviciile secrete il conduc pe Basescu" (186 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.01215 sec.