Pentru a putea trimite un articol trebuie sa va autentificati.
![](img/t.gif)
CLARA MARGINEANURANITUL PARASITDE CULORI SI FEMEIA ALBASTRA Motto: "Toti avem dreptul la intoarceri in veninul sperantei" Fanus Neagu, "A doua carte cu prieteni" CRIN IMPERIAL Dansez disperarea pe virfuri, Scintei senzuale in stele sonore, Rizi, cit mai departe, Fugarit din trupul noptii Care tocmai a trecut, Iubirea mea, Navod aruncat in spatiu, in timp ce ne rostogolim pe pamint si patul geme de perfectiune. N-am mai avut pina acum Curajul sa dispretuiesc, Clocotesc de victorie si forta Cind adun tradarile si le imprastii pe podea, Tacerea mea, Un crin imperial in staniol Oferit cruzimii tale. RANITUL PARASIT DE CULORI L-am vazut ingenunchiat Pe ranitul parasit de culori, intindea spre mine brate incatusate de arsita, A deschis gura sa tipe Dar a amutit brusc, De atunci, tinguie dor inchegat de vraji, Prin gropi in care Nu se da cu aghiasma Nici de boboteaza. Femeia albastra E de fiecare data virgina, Mai ales cind el isi doarme alaturi Somnul haituit, Sub rinjetele de tinichea Ale celor ce nu mai pot iubi. PLIMBARE CU SALVAREA Chin schingiuit de taina, Mocnea in salvarea care ma plimba Prin Orasul cu Poeti, "Mor", am strigat, "Desclestati-mi miinile!" "Nu muri!" a implorat Vlad, "Mai ai de cules flori din vuietul de groaza", Tradari ascutite in creierul de zapada, Mi-au dat din nou inima la ciini Sa o manince, Lama de cutit imi mingiia din nou, Erotic, beregata, Autosfisiere pe patul de viata, Doctorii isi faceau ca si ninsoarea, meseria: Perfuzii, oxigen, Chin schingiuit de taina, Rana de sine nascuta, Germinind rasarit, Se da cu salvarea in Orasul cu Poeti. Resita, februarie DESTIN FOSFORESCENT Imaginam ura si cruzime Acolo unde nu era decit Fosforescent destin, Ei vorbeau mult, in fiecare zi pina a doua zi, (substitut pentru o lupta adevarata cu semnificatia) Femei cu fata de guster Smulg din tine hohote de paiata, Goliti de propriile vieti O aratau cu degetul pe femeia albastra, Singura care stia foarte multa moarte, Arzind sfisierea cu foc de poveste. INVINGATORI SINUCIGASI E destul, imi suiera metalic Radacinile care tocmai cresc Din creierul sfirsitului in lanturi, Femeia albastra si ranitul parasit de culori Sunt din aceeasi rasa: invingatori - sinucigasi. Doamne, dar sunt o femeie norocoasa, Chiar daca renuntarea olimpiana E o mare infringere omeneasca, Autosfisierea, necesitate profunda, Pretext pentru a plonja in mister, Peste saltul mortal Freamata o lume de senzatii. FIE-TI JALEA USOARA! Ranitul sta la masa cu moartea frenetica Femeia guster e si ea acolo, Da din cap, ipocrit. Fie-ti jalea usoara, in spelunca unde ratarea Se injecteaza lent, in timp ce tacerea Este lumina si foc, Strivita lasciv, de absenta. Ma dizolv in dorinta Precum cuvintele in cerneala, Port pe trupul gol Camasa de catifea A ranitului parasit de culori, intoarcerea, salvare sau superb esec? Fie-ti jalea usoara, Daruirea mea, Cicatrice pe adincul spaimelor tale. ARMA ALBA PLIMBINDU-SE PE STRAZI Iarna parfumata cu dezertari si dezastre, Zvircolind in cuptorul zodiei, Nu, eu nu sunt in puterile lor De a distruge, Nici macar cind merg strimb si spun adevaruri anapoda, Sunt puterea istovita de suferinta, Sunt eul tau potential, Devorindu-ne, plingem inutil, Tu, pentru ca eu am murit, Eu pentru ca nu mai esti zeu, Neinteleapta si fierbinte ti-am spus ca mi-e frig, in jalea sarbatorii parasite. Singura, in lumina si dorinta, Arma alba plimbindu-se pe strazi. ESENTA STINSA Azi m-am lepadat de femeia de ieri, Am devenit tot ce admir, Trec prin oglinzi Tamaduita de dansul fluturilor, Esenta de alcool si alcov Stinsa in descintec. M-am tinut de aer pe strazi, Durerea ochilor tai penetrind ochii mei, intr-o noapte ingenunchiata si flaminda. Cine pierde, cistiga! Mai ales cind urla adevaruri Ferecate in taina celui bintuit. SINUCIGAS DE LA FEL Sfisietoare, tirzii regrete vei imparti, Haotic, cu trecatorii, Acolo unde cauti viata, in subteran. Voi fi primavara infierbintata de amintiri, Cind te vei impiedica de figuranti, orbeste "Suntem sinucigas de la fel", ti-am scris cindva, Azi ma intreb: Oare mi-a scrijelit sufletul O dragoste in care iubeam Proiectia mea ideala? Crima sinceritatii otraveste realitatea, De care ma dezlipesc lent, dureros. APROAPE DE CER Trebuia sa fie neaparat primavara Beata de timp irosit, Cind am scris anotimpul de adio, Am dansat cu lasitatea Pina m-a pus la pamint, Mai jos de atit nu se poate, Viata se-ndoaie sub rinjetul ghilotinei, "Hei", a strigat mama Din basmul tipat in somn, "Tu locuiesti aproape de cer"... Aici, aproape de cer, Urca ranitul parasit de culori, inghite oceanul plins in pahare, si abia apoi i se face sete, Sa o striveasca intre patimi Pe femeia albastra. Sunt mult prea puternici impreuna, El stie tot, ca si pestii; Ea jefuieste urletul pina dincolo de pisc, Dragoste pina la singe, Dragoste pina la naucirea lumii, Dragoste razvratita pe lespezi de asteptare, Cum credeai ca ne pot lasa sa fim fericiti. Frumusetea le jicneste oglinzile si intuitia suprapunerii viguroase Scrijeleste neputinta. POEM DESCHIZINDU-SE A doua zi ranitul parasit de culori A venit rizind la mine, Mingiindu-mi boala, Lasindu-se stors de adevar, A intrat pe usa cu o farfurie aburinda in miini, O voia a mia oara Pe femeia albastra pusa la zid, Sa fie scut pe trup, impotriva rafalelor, El, barbatul viscolit de blesteme, Praseste cuiburi de cuci, Bintuit de cei care credeau Ca podeaua pe care danseaza E viata mea, Dar nu era decit acest poem, Care deschizindu-se, ii inghite brusc.
|