Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Tocmai aplaudasem actiunea lui Mircea Dinescu, Andrei Plesu, Claudiu Secasiu si Horia - R. Patapievici de a vota pentru punerea lui Vadim pe lista colaboratorilor Securitatii. Argumentele pe care le-au adus cu aceasta ocazie erau solide, sustinerea publica a opiniilor lor separate absolut legitima. Cum Regulamentul CNSAS enunta responsabilitatea membrilor Colegiului pentru activitatea proprie, cei patru aveau dreptul sa se pronunte individual in chestiunile care vizeaza functionarea institutiei pe care o conduc. Ma bucuram ca au facut-o.

Surpriza a fost ca "eroii" nostri sa gaseasca de cuviinta, cu aceasta ocazie, sa urecheze pentru esecul CNSAS tocmai societatea civila.

Primul a facut-o Mircea Dinescu in apelul sau care chema "societatea civila" sa discute cazul Vadim. Dinescu tocmai anunta revenirea asupra demisiei sale din CNSAS. Doreste, ne-a spus el, sa ne prezinte adevarata realitate a institutiei. Iata perdaful amintit: "Societatea civila sa iasa din amorteala". La cateva zile, intr-un interviu din revista "22", Andrei Plesu arata cu degetul in aceeasi directie. Citez: "aceasta institutie CNSAS nu a fost luata niciodata in serios... nici macar de societatea civila". Cu luni in urma, Plesu dadea alte lectii de civism sustinand ca "societatea civila este in moarte clinica".

Astfel, esecul CNSAS este conectat la "amorteala societatii civile". Jongleriile cu care ne-a obisnuit Mircea Dinescu si falseurile in care exceleaza Andrei Plesu impresioneaza poate pe neofiti. Nu si "societatea civila" care a determinat crearea CNSAS, institutia vinovata, sub conducerea Colegiului, de a fi compromis insasi ideea deconspirarii Securitatii si accesului la propriul dosar. Legea 187/1999 a fost impusa la capatul a zece ani de eforturi, in urma actiunii a zeci de organizatii, a presiunii celei mai mari parti din presa scrisa, a implicarii a nenumarati oameni. Cei care i-au asigurat lui Dinescu si lui Plesu pozitii de demnitar timp de patru ani ar fi meritat macar o reverenta.

In anul 2000, "societatea civila" adresa un apel lui Dinescu si Plesu sa refuze propunerea PD de a candida pentru Colegiul CNSAS. Li s-a explicat ca fosta lor apartenenta la PCR ii face incompatibili cu legea si, acceptand propunerea, compromit grav, inca de la inceput, institutia. Ambii au ironizat criticile. In interviul sau din revista "22" din aceasta saptamana, Andrei Plesu face trimitere la acel moment regizandu-i o imagine caraghioasa. "Dinescu si cu mine eram, pentru unii, infiltrati in institutie de comunisti", sustine el cu o lipsa de fair-play tulburatoare. Nimeni nu a sugerat ca ar fi pusi acolo de comunisti. Erau incompatibili cu legea, deci compromiteau institutia. Oare era greu de inteles acest rationament elementar?

Parca asta nu ar fi fost de ajuns. In anul 2000, Dinescu a devenit agent de campanie electorala, statut aflat in contradictie absoluta cu noua sa demnitate publica. Ce putea sa reduca mai serios puterea CNSAS de a se impune altor institutii, precum SRI, decat acest comportament neserios?

Pana in anul 2003 cel putin, Dinescu, Plesu si Patapievici au fost persoanele cu cele mai multe absente de la activitatea CNSAS. Ei nu au participat la circa jumatate din totalul sedintelor obligatorii. Primau interesele private - reviste, media, conferinte, calatorii. Functia la CNSAS a fost vazuta in logica traditionala a elitistului roman: o renta pentru cat de simpatic este.

Mircea Dinescu continua sa se joace chiar in ultimele declaratii. El nu este finantat generos de la buget pentru a ne da informatii despre CNSAS, ci pentru a asigura cetatenilor accesul la drepturile consfintite prin lege. In ce priveste "adevarata realitate" a institutiei, la ea au contribuit Dinescu si colegii apropiati in aceeasi masura ca adversarii lor de astazi. Impreuna au fost partasi la secretizarea numerelor de telefon si a sediului, in prima perioada a functionarii CNSAS. Cateva luni de la mutarea in noua si costisitoarea cladire, in ianuarie 2001, CNSAS nu si-a pus firma. Practic, Colegiul ascundea institutia de beneficiarii sai. Conditiile pregatite de Colegiu celor veniti sa-si consulte dosarele sunt umilitoare. In loc sa fie primiti cu o plecaciune, fostele victime suporta o supraveghere exagerata si inhibanta. Multi dintre varstnicii care vin pe strada Dragoslavele s-au plans de sumele uriase pe care trebuie sa le plateasca pentru copierea dosarelor. In 2002 am facut o cerere Colegiului, solicitandu-i sa le reduca de la aberatia de 4.400 lei, la costul efectiv, care nu putea fi mai mare de 500 lei. Colegiul a refuzat invocand regimul arhivelor publice - nicicum relevant in acest caz.

Membrii CNSAS au girat impreuna scandalul din anul 2000, cand au fost date referinte numai pentru unele partide, afectand competitia electorala. Deconspirarea lui Vadim trebuia facuta atunci. Dinescu, Plesu si Patapievici au tinut, alaturi de Onisoru, conferinte pentru infierarea lui Augustin Doinas, in mare parte victima, nu pentru infierarea lui Ristea Priboi, in totalitate calau. Astazi, Plesu sustine ca trebuia sa inceapa cu securistii, nu cu informatorii; ca trebuia sa dea atestate scriind pe ele explicit: "pe baza documentelor la care am avut acces pana acum". Or, asta li se spune de trei ani. De ce devin ei intelepti tocmai la spartul targului?

In sfarsit, i-as intreba pe toti, dar in special pe revoltati, iar dintre ei pe Mircea Dinescu si Andrei Plesu: de ce nu apare Ion Iliescu pe lista lor? Legea e cat se poate de clara: "Sunt asimilati colaboratorilor... persoanele care au avut competente decizionale, juridice ori politice... cu privire la activitatea Securitatii". Prin functiile din vechiul regim, Ion Iliescu intra fara umbra de indoiala in categoria colaboratorilor. De ce Dinescu, Plesu, Secasiu si Patapievici nu tin o conferinta cum au facut-o in cazul lui Vadim? De ce "independentii" din CNSAS, demisionati sau nu, tac malc in aceasta chestiune?