Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

editorial

Acum, la sfarsitul/inceputul anului calendaristic, ce nu mai coincid(e) cu cel literar, surprizele pot sa apara oricand, am putea face cateva observatii in ceea ce priveste evolutia vietii culturale scrise.

In primul rand, marele succes al Targului Gaudeamus, organizat de Societatea Romana de Radiodifuziune. Pentru prima data marele complex expozitional Romexpo a fost arhiplin nu din cauza unor produse materiale ci spirituale. Cartea romaneasca a trecut o proba, s-a dovedit ca exista, s-a dovedit ca intereseaza cu adevarat. Pornind de la marele numar al vizitatorilor putem afirma, fara teama de a gresi, ca principala problema a culturii scrise este difuzarea. Absenta unui sistem national de difuzare a cartii are drept consecinte tiraje mici, preturi mari, sacrificarea drepturilor autorilor, iar mai mult decat toate, limitarea acccesului la carte prin simplul fapt ca o carte nu are cum, pracitc, sa ajunga la potentialul sau cititor. Despre efectele pe termen lung, intre care si acela care priveste caracterul national al culturii, nu mai are rost sa adaugam cuvinte. Este momentul faptelor.

Daca interesul publicului pentru literatura autohtona este evident, lumea literara sau para literara se afla in plina criza de auto-definire, ca sa nu spunem "de identitate".

Bizar este faptul ca "noul" isi face simtita prezenta cu o evidenta emotie conservatoare, uneori in contradictie declarata cu spiritul vremii. In literatura nu poti face "revolutii" decat daca nu te intereseaza literatura ci administratia. Nu poti face "canon literar" uzand de criterii sociale, biologice ori politice. Prima data s-a incercat o astfel de "revolutie" in Uniunea Sovietica de catre RAPP si s-a chemat "proletcult". Spre stiinta nestiutorilor, proletcultismul nu are nici o legatura cu realism-socialismul in afara de faptul ca ambele concepte dusmaneau literatura adevarata.

Ideea conflictului de generatie in literatura este o diversiune politica. In literatura pot concura maniere, stiluri, atitudini, pot exista stari conflictuale de natura estetica dar in nici un caz nu poti reduce dinamica valorilor si a criteriilor la vesnica galceava dintre capitala si provincie ori dintre parinti si copii. In politica, da. In politica pe aceasta cale s-a ajuns la Marsul asupra Romei ori la criteriile de exterminare a propriului popor in Kampuchea lui Pol pot. In literatura nu se ajunge la nici un rezultat. Oricum, in starea actuala a democratiei romanesti tentativa de a promova o "revolutie culturala" este la fel de naiva ca incercarea dictaturii in Romania de a vindeca ranile colectivizarii prin ingaduirea unor romane, undele cinstite,despre colectivizare. Nu stim sau nu vrem sa stim ca orice problema se rezolva in planul ei de referinta. Problemele literare se rezolva in literatura iar cele sociale in societate.

Moda "demitizarilor" prin care, deocamdata, se propune inlocuirea miturilor "valorilor nationale" cu miturile "deriziunii nationale" continua. Dupa Eminescu este luat pus in discutie Nichita Stanescu. Au fost precedati de Calinescu si Sadoveanu. Cu siguranta sunt asteptati dupa colt Lovinescu si Blaga. In locul unei revizuiri estetice , pe care toata lumea o astepta si o mai asteapta,asistam la spectacole politico-scolastice. "Aflarea in treaba" este sportul preferat al unei falange destul de heteroclite din punct de vedere literar dar omogene in stil si obiective. Parca l-am citit pe Sorin Toma despre Arghezi ori pe Alcibiade despre Blandiana.

Suntem o cultura ce nu si-a pus la punct instrumentele de lucru. Nu avem dictionare, enciclopedii, elxicoane. Avem, in schimb, puzderie de Herostrati. Sigur ca e mai usor sadistrugi decat sa construiesti. Exista si o astfel de notorietate de glorie, a celui ce neaga. Aceasta e o "boala a copilariei", vorba lui Lenin, iar una dintre ele, oreionul, duce la sterilitate. Am putea identifica maladia ca fiind una si aceeasi cu aflatul in treaba, atfel spus, sa-ti dai cu parerea despre ceva ce-ti este cunoscut "dupa ureche".

In vreme ce "grupul de presiune" palavrageste despre sexsiierarhii, scriitorii isi vad de treaba, adica isi scriu cartile si isi traiesc viata, a lor si nu a altora.

Acum, la incheierea anului, putem consemna: au aparut carti adevarate, au fost mari evenimente literare, de la Premii la Festivaluri, revistele au continuat sa apara, editurile au inceput sa afle ca exista si literatura autohtona. A fost un an in care au aparut carti de Brumaru, M. Ivanescu, E. Negrici. Dar inainte de toate trebuie sa spunem "Aleluia, nu ne-am pierdut publicul!" De fapt, el nu ne-a pierdut pe noi.