Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Stabilitatea sociala sta sa explodeze. Romania este asezata pe o bomba cu explozie intarziata: asa-zisa "problema tiganeasca". O bomba etica, cu aparenta etnica. Recentele violente de la Craiova sugerau inceputul unui razboi civil. Ele reprezinta doar varful aisbergului unor relatii explozive, pe care multi se fac ca nu le vad. Iar daca le vad, se prefac ca nu le inteleg. Unii se tem sa nu dauneze sanselor de integrare in UE, pentru ca situatia romilor si discriminarea lor fac parte dintre criteriile politice ale integrarii. Altii isi camufleaza resentimentele prin transferarea discriminarii tiganilor in zona razboaielor lumii interlope. Societatea civila autohtona, majoritara si minoritara, este cladita pe ipocrizie. Exista multiple asemanari intre modul in care era formulata "problema evreiasca" in perioada interbelica si felul in care creste in constiinta unor cercuri asa-zisa "problema tiganeasca". Modul in care gandesc si vorbesc majoritarii (si minoritari de alte spete) despre romi nu tine de nivelul de educatie. Fenomenele de tip rasist apar in mediile cele mai diferite. Insa doar personajele cu vederi de extrema dreapta au avut "sinceritatea" de a-si exprima deschis sentimentele. Din fericire, contextul politic si geopolitic european pare diferit.

Dar aparentele inseala. Reactia presei la violentele stradale din Craiova semnaleaza ca avem o problema pe care nu stim sa o tratam. Cu cat o amanam, cu atat devine mai grava. Fenomenul agravarii saraciei romilor (cu atat mai vizibil cu cat anumite grupuri restranse se imbogatesc) este dramatic. Toate organizatiile nonguvernamentale, internationale si nationale, de romi sau neromi ("gagii", cum sunt denumiti de catre romi, intr-un stil mai degraba intolerant) o recunosc. Ceea ce nu recunosc unele dintre aceste organizatii este ca una dintre consecintele devastatoare ale saracirii populatiei este cresterea criminalitatii. Cand autoritatile statului, in particular politia si jandarmeria, se dovedesc prea corupte sau incompetente pentru a lupta impotriva criminalitatii si a violentei, perceptia cu privire la criminalitatea tiganilor este incurajata. Dar marile Mafii, responsabile de tunurile din economia nationala, sunt ale majoritarilor. Sa tragem de aici concluzia ca romanii sunt un popor de hoti?

Versiunea oficiala privind situatia romilor de la noi este ca ei nu sunt discriminati. Numai ca discriminarea lor are o istorie seculara, pe care nici comunismul, nici democratia postcomunista nu au reusit sa o compenseze. Masurile de discriminare pozitiva (in special din educatie) au nevoie de mai multi ani pana sa produca efecte concrete. Si trebuie insotite de masuri substantiale care sa se refere la toate dimensiunile vietii sociale. Starea sociala a romilor poarta amprenta discriminarii si marginalizarii sistematice, la care s-a adaugat automarginalizarea. Este suficient ca la scoala primara sa-i pui pe romi in ultima banca, iar la angajare sa invoci tot felul de pretexte pentru a-i refuza, pentru ca discriminarea sa se reproduca. Or, discriminarea, mai ales daca nu este recunoscuta oficial (deci nici nu este combatuta), produce frustrari, resentimente, care pot duce la izbucniri violente, de tipul celor de la Craiova. Degeaba muta ziaristii problema in zona interlopa, a criminalitatii si a mafiilor, a infruntarii dintre clanuri, pentru ca tensiunea nu se va diminua intre majoritari si minoritari.

Paradoxal, izbucnirile tot mai dese de violenta se petrec tocmai cand la putere se afla PSD, singurul partid guvernamental care a incheiat protocoale cu o organizatie politica a romilor (Partida Romilor, supraintitulata Social Democrata). Dupa ani de zile de penibile amanari, Guvernul Nastase a fost primul care a finalizat si pus in practica o strategie oficiala pentru romi. Romania nu are insa suficiente resurse bugetare pentru a face protectia sociala de care au nevoie romanii, maghiarii sau romii. In raport cu atatea nevoi, romii nu sunt o prioritate. Daca Banca Mondiala constata diminuarea somajului si a saraciei la nivel national, pentru romi situatia este complet diferita. Aici, intervin fondurile europene de tot felul, nici ele suficiente. La nivelul Europei Occidentale, ipocrizia si dublele standarde pun sub semnul intrebarii discursul privind drepturile omului. Nu exista saptamina in care sa nu citim despre tiganii expulzati din Italia, Spania, Franta, Germania, Elvetia etc. Cu toate ca fenomenul discriminarii romilor a continuat in Romania, occidentalii au considerat ca este mai convenabil pentru ei sa confirme versiunea oficialitatilor de la Bucuresti cu privire la inexistenta discriminarii. Astfel, nu mai exista motive pentru a le acorda tiganilor azil politic. Chiar daca ii trimit inapoi in Romania, occidentalii nu inteleg ca "problema tiganeasca" a devenit una europeana.

Ca si romanii sau maghiarii, nici romii nu se mai simt bine in tara lor natala. Prosperitatea occidentala ii atrage mai puternic decat perspectiva integrarii treptate a Romaniei in UE. Occidentalii nu sunt insa dispusi sa le aplice masuri de discriminare pozitiva pentru a compensa discriminarea acumulata in tarile lor de origine (pentru ca problema este similara in alte tari foste comuniste, doar numarul si proportia romilor difera). Iar cand nu esti bine primit nici in tara natala, iar Europa nu se grabeste sa te adopte, cum sa nu te simti frustrat? Potentialul de frustrare din comunitatea romilor nu a fost epuizat de violentele de la Craiova. Dupa cateva zile, au izbucnit violente la Sacele, langa Brasov. Fie ca este vorba despre violenta intracomunitara sau extracomunitara, reactiile acestea sunt ale unor comunitati umane care au parte mai mult de partea negativa a unor procese pozitive, cum sunt liberalizarea, democratizarea, integrarea europeana, globalizarea. Naivii sau rauvoitorii cred ca problemele se vor rezolva doar prin pedepsirea celor care au pus mana pe sabii ninja, topoare si lanturi. Cand vor intelege cei care cred ca reprezinta elitele ca responsabilitatea cade atat pe seama clasei politice, cat si a societatii civile? Cand vor intelege partenerii nostri europeni ca nu mai este vorba despre o responsabilitate nationala, ci de una continentala?