Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Daca s-a petrecut ceva important cu Romania dupa caderea Vechiului Regim, a fost iesirea din izolarea si autarhia in care a fost impinsa de comunismul totalitar, in particular de catre Ceausescu si acolitii sai. Cel de-al treilea val al democratizarii si globalizarea au fost forte incomparabil mai puternice decat diletantismul, coruptia si cinismul actorilor colectivi si individuali care au condus tara. Fara a sterge diferentele intre cei care au guvernat inainte si dupa alternantele din 1996 si 2000, se poate constata ca rezultanta intregii activitati politice a fost apropierea Romaniei de NATO si UE. Las pe seama politicienilor dezbaterea (electorala) cu privire la cine a avut sau nu merite. Ca analist si teoretician al tranzitiei, ma intereseaza unde se situeaza tara noastra, in raport cu punctul de plecare si prin comparatie cu alte tari aflate in competitia integrarii. Si mai ales ce trebuie facut pentru maximalizarea rezultatelor pozitive. In zona geopolitica dintre Praga si Vladivostok, in purgatoriul situat intre democratiile consolidate si statele - Mafie, Romania ocupa un loc mai bun decat reiese din analiza stricta a politicii interne. Daca prioritatea noastra este insa integrarea in lumea occidentala, cu structurile ei economice, politice si strategice, suntem inca o tara marginala. Am iesit din Zona Gri, dar din anumite puncte de vedere suntem putin luati in calcul cand vine vorba de crearea zonei de prosperitate euro-asiatice.

Judecatile de mai sus mi-au fost provocate de participarea la Forumul Economic desfasurat in perioada 4-6 septembrie 2003, la Krynica, Polonia. Krynica este o localitate turistica montana, la sud-est de Cracovia, unde se desfasoara de 13 ani incoace un impresionant seminar international. Participa sefi de state, premieri, ministri, parlamentari, oameni de afaceri, universitari, doctoranzi, studenti, jurnalisti, manageri, birocrati, etc., peste 800 de persoane. Mentionand doar sefii de stat, anul acesta au participat presedintii Croatiei, Macedoniei, Poloniei si Romaniei (Mesic, Trajkovski, Kwasniewski, Iliescu). Presedintii au participat doar la sesiunea plenara din deschidere, precum si la cate un seminar pe probleme, in prima zi, dupa care s-au intors la treburile lor. Presedintele Iliescu a participat la seminarul despre globalizare, coruptie si buna guvernare. Coincidenta a facut sa fim colegi de prezentare si sa fiu asezat de organizatori chiar langa el. Au mai fost insa zeci de seminarii, la care au participat premieri, ministri si oficiali reprezentand tari in care Polonia are multiple interese. Din Romania nu a participat oficial nimeni la discutiile despre integrare europeana, proiecte economice, investitii. Singurii vorbitori au fost Maria Berza (presedintele Centrului Roman pentru Politici Culturale), la discutia despre mostenirea culturala, si Florin Talpes (managerul lui SOFTWIN, fara legatura de rudenie cu consilierul prezidential Talpes), la discutia despre rolul IT (tehnologia informatiei) in cresterea economica a tarilor tranzitiei. Au fost insa discutii importante legate de integrarea in UE, afaceri, reforme si proiecte economice de la care au lipsit atat oficialii nostri guvernamentali, cat si oamenii de afaceri. Poate ca nu au fost invitati sau poate ca nu i-a interesat, dar cert este ca nu eram luati in calcul in proiectele cruciale care vizau legatura dintre fostul spatiu sovietic si Occcidentul european. Cel mai semnificativ proiect de afaceri si dezvoltare privea securitatea energetica a Europei: traseele de petrol si gaze pornesc dinspre Asia Centrala, Marea Caspica, nordul Caucazului si trec prin Rusia, Ucraina, Marea Neagra, prin Odesa si Polonia, mergand catre Germania, nordul si vestul Europei, dar ocolind Romania (si Moldova).

S-a tot vorbit despre rolul Romaniei de placa turnanta sau "punte" intre UE sau NATO si CSI - pana si in discursul de la Bucuresti al presedintelui SUA, George Bush - iata insa ca pe teren situatia este alta. In partea de Europa careia ii apartine si Romania se petrec lucruri despre care noi abia daca stim. Exista un proces de integrare multipla, iar tara noastra risca sa recada in starea de marginalitate din care parea ca a iesit. Forumul Economic de la Krynica dovedeste ca elitele politice, academice si de afaceri din Polonia pot uita de disputele politice si electorale cand vine vorba de transformarea tarii lor intr-un actor regional politic, economic si cultural redutabil. Exista deja o categorie aparte de oameni de afaceri romani, care au reusit sa isi transforme firmele in actori regionali cu greutate, iar ei sunt cei care isi dau cel mai bine seama ca exista un potential real pentru ca si Romania sa joace un rol asemanator. Am discutat si cu anumiti lideri politici romani (nu multi) in anii din urma cu privire la posibilitatea de a transforma Romania intr-un actor regional plurivalent. Chiar daca fac parte din partide diferite, viziunile lor sunt mai degraba personale sau apartin unor elite restranse. Nici ca personalitati individuale, nici ca membri ai unor grupuri de interese, nu au reusit sa creeze un parteneriat transpartinic, in care fortele constructive ale natiunii sa participe la un joc cu suma pozitiva, in care fiecare sa aiba ceva de castigat, inclusiv (si mai ales) cetatenii obisnuiti, cei care platesc taxele si ii aleg pe politicieni in functii. Iata de ce este nevoie de un nou contract social, in care interesele nationale ale Romaniei sa fie puse in acord cu nevoile de dezvoltare regionala. Au dreptate cei care spun ca va mai dura ceva pana cand tara noastra va reusi sa recupereze handicapul fata de tarile occidentale dezvoltate. Dar nimic nu impiedica Romania sa devina un lider regional si motorul dezvoltarii intr-o zona care poate deveni atat de larga cat ne tin puterile. Daca va aparea vreun actor politic intern pragmatic, care sa promoveze aceasta viziune, el ar merita sa castige alegerile, ba chiar sa fie sustinut de toti cei care inteleg superioritatea interesului general fata de cele personale sau de grup. Asemenea proiecte nu sunt utopice. Pentru Polonia, sunt deja realitate.