Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

De cand s-a prabusit comunismul, una dintre principalele cauze ale pierderii puterii de catre fortele care s-au perindat la guvernare a fost pierderea credibilitatii. Au existat doua mari forte politice dominante in perioada postcomunista, in care opinia publica si electoratul au investit enorme sperante - Frontul Salvarii Nationale si Conventia Democratica din Romania. Fiecare s-a consacrat cu un tip diferit de legitimitate, si cu toate ca si-au contestat-o reciproc, au reusit sa convinga mase (partial dinstincte) de cetateni ca reprezinta solutia pentru o anumita perioada istorica. Si-au pierdut insa credibilitatea si legitimitatea in ochii opiniei publice. Megapartidul PSD nu a invatat nimic din esecul politic al coalitiei din perioada 1996-2000. Coalitia celor trei coalitii (CDR - USD - UDMR) a pierdut puterea din cauza pierderii credibilitatii. Ca urmare directa, PDSR-ul de atunci si Ion Iliescu au fost recreati incepand din 1998, iar dupa alegerile din 2000 fostele partide componenente ale coalitiei au obtinut rezultate modeste in sondajele de opinie. Paradoxul actualei guvernari PSD este ca nu a invatat nimic din propria sa experienta de pierdere a credibilitatii de dinainte de 1996. Cu toate ca partidul condus de Adrian Nastase este extrem de puternic, organizat si disciplinat, modul in care s-a raportat la episoadele recente, care i-au avut ca protagonisti pe Gusa, Agathon, Puwak etc., demonstreaza ca strategii PSD nu pricep si pace cum trebuie gestionate situatiile de subminare a increderii si pierdere a credibilitatii.

Modul in care trateaza PSD-ul capitolul de relatii publice scoate la iveala o conceptie rudimentara privind mentalitatile colective. Mai rau, partidul la putere se raporteaza la scena politica de parca ar avea totul sub control, fara a observa ca in ultimele luni s-au produs mutatii semnificative. Actualul partid de guvernamant se obisnuise ca - indiferent de ceea ce face - sa nu piarda sustinerea publicului. In ultimii doi ani, subiectii chestionarelor au considerat ca Romania se indreapta intr-o directie gresita, dar sprijinul pentru PSD era inalt. Or, fenomenul se explica partial prin pierderea credibilitatii de catre partidele care au facut parte din fosta coalitie, privite in continuare cu neincredere. Comparativ, Nastase si partidul sau au parut actori politici mai credibili. Pana de curand, parea ca nu exista o alternativa credibila la PSD. Existenta PRM si sustinerea sa de catre partea cu discernamant dubios a electoratului garantau situatia de lipsa de alternative la PSD. Amenintarea reprezentata de un partid extremist, condus de un lider populist demagog, a fost credibila pentru partea electoratului inzestrata cu bun simt pana in momentul in care s-a conturat alternativa reprezentata de alianta PNL-PD. Nu intamplator, anumiti lideri pesedisti (sau fosti pesedisti, cum ar fi Gusa), au scos din nou la iveala argumentul ca Traian Basescu face parte din aceeasi categorie politica cu Vadim Tudor. Doza de populism din comportamentul liderului PD nu s-a amestecat insa pana acum cu atitudini extremist nationaliste, rasiste sau cu indemnuri justitiare de subminare a institutiilor democratiei, ca in cazul liderului PRM. Daca nu vor reusi sa dovedeasca vinovatia lui Basescu in diferite afaceri necurate, cei care au pus la cale toata mascarada isi vor pierde credibilitatea o data in plus.

Ceea ce nu inteleg strategii PSD si expertii in manipularea opiniei este ca razboaiele civile ale credibilitatii sunt fenomene sociale cu arie mult mai larga decat lupta electorala propriu-zisa. Ele nu implica doar partidele si politicienii, ci includ presa, intelectualitatea critica, categoriile active ale populatiei, iar prin ricoseu intreaga populatie. Ele nu au strict dimensiuni nationale. Ca intotdeauna cand se apropie o catastrofa electorala, anumite publicatii sau posturi TV (nu le voi numi, pentru a nu starni polemici mediatice fratricide) renunta spectaculos la politica lor oportunist-clientelar-colaborationista si declanseaza atacuri la baioneta impotriva celor aflati la guvernare, dar despre care se anticipeaza ca vor pierde puterea curand. Nu intamplator, PUR, care nu este altceva decat prelungirea organizationala a unui trust de presa, a anuntat renuntarea la protocolul cu PSD. Alternantele guvernamentale din 1996 si 2000 au fost precedate de similare schimbari la fata in media. Pana cand presa va deveni cu adevarat independenta, acestea sunt simptomele consolidarii viitoarei "a patra puteri." Din nou, PSD-ul nu intelege modul in care functioneaza mecanismele pierderii credibilitatii si a inceput sa dea vina pe presa pentru tot felul de situatii dezastruoase. Oricat ar fi de diletanti sau corupti, sau rau intentionati anumiti ziaristi, in ansamblul ei presa isi face pana la urma datoria, iar principala ei functie intr-o societate democratica este de a critica puterea. Cand puterea incepe sa critice presa in general, iar nu sa nominalizeze anumiti ziaristi din categoriile mentionate, avem un alt simptom al pierderii credibilitatii.

Rationamentul cu privire la extinderea sociala a ariei razboaielor civile ale credibilitatii trebuie dus pana la capat. Consecinta pierderii credibilitatii fortelor politice aflate la putere dupa alternantele din 1996 si 2000 este una dezastruoasa pentru consolidarea democratiei, singurul proces cu adevarat important dupa caderea comunismului. De fapt, pretul platit de fortele politice, fie ca este vorba de CDR sau PSD, este doar pierderea puterii. Pretul platit de toti cei ce au ghinionul sa traiasca sub autoritatea acestor forte intamplatoare este unul de natura institutionala si infinit mai greu. Efectul pervers al pierderii credibilitatii de catre actorii individuali si colectivi este pierderea credibilitatii institutiilor democratiei. Cand un intreg guvern se solidarizeaza, de pilda, cu atitudinea cinica a unui ministru corupt, iar nici unul, nici celalalt nu isi asuma responsabilitatea pentru fapte ilegale sau imorale, consecinta nu este doar pierderea alegerilor, ci si pierderea increderii populatiei in procedurile si institutiile democratiei. Iar daca democratia insasi isi pierde credibilitatea, apar falsii profeti, care ne spun ca totul este permis. S-a mai intamplat.