Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

CEDO a sanctionat aspru, in 2002, nedreptatile facute proprietarilor de case nationalizate

Cazul "Brumarescu" a deschis o usa uriasa pentru romanii ale caror proprietati au fost confiscate samavolnic de regimul comunist si neretrocedate nici dupa '89. Justitia post-decembrista a mentinut si chiar perpetuat aceste ilegalitati, iar, drept urmare, Romania a fost condamnata, numai in acest an, de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg sa plateasca despagubiri ce insumeaza aproape doua milioane de euro. Prima sentinta din 2002 care a constatat ca autoritatile de la Bucuresti au incalcat flagrant dreptul de proprietate a fost pronuntata in luna aprilie in cazul "Anghelescu versus Romania".

Recursul lui Dragulin

Anghelescu apelase la arbitrajul instantei de la Strasbourg, dupa ce solicitase magistratilor din Romania sa-i restituie un imobil de care fusese deposedat abuziv printr-un decret din 1950. El obtinuse o decizie favorabila irevocabila insa, ulterior, Curtea Suprema de Justitie a anulat, in mod gresit, hotararea, admitand recursul in anulare promovat de Vasile Manea Dragulin, Procuror General al Romaniei in 1995. Recursul lui Dragulin s-a aflat de altfel si la baza celorlalte sentinte post-decembriste, pentru care Romania trage ponoasele acum la CEDO.

In privinta cazului "Anghelescu versus Romania", instanta de la Strasbourg a constatat incalcarea, de catre autoritatile romane, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului de acces la o instanta de judecata. De asemenea, s-a considerat ca Justitia romana i-a incalcat lui Stefan Anghelescu si dreptul la respectarea proprietatii, garantata de articolul 6, alineatul 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. La judecarea recursului in anulare, Curtea Suprema de Justitie nu-l citase pe Stefan Anghelescu, cu toate ca acesta era la acea vreme proprietarul imobilului. In lipsa lui, instanta suprema a hotarat ca imobilul in discutie sa fie inapoiat proprietarului de pana in '94. Referindu-se la jurisprudenta stabilita in celebrul caz "Brumarescu versus Romaniei", Curtea Europeana a stabilit ca anularea unei hotarari irevocabile contravine principiului securitatii raporturilor juridice si, prin urmare, dreptul la un proces echitabil.

In consecinta, Curtea Europeana a comunicat Guvernului Romaniei obligatia de a-i plati lui Anghelescu, in termen de trei luni, despagubiri in cuantum de 75.322 de euro. Din aceasta suma, 18.755 de euro au fost acordati cu titlu de daune pentru prejudiciul material, 20.000 de euro reprezinta despagubiri morale, iar 36.567 de euro sunt cheltuieli de judecata. Decizia CEDO prevedea ca, daca Executivul de la Bucuresti nu va achita despagubirile in termenul stabilit, se vor aplica penalitati in cuantum de 8,62 la suta din suma pe an. Despre imobilul revendicat de Anghelescu, CEDO a aratat ca acesta apartinuse mamei acestuia si a fost nationalizat in temeiul Decretului 92/1950.

Nu s-a gasit nici un vinovat pentru abuzurile amendate de CEDO

Reactia Guvernului la decizia Curtii de la Strasbourg in cazul "Anghelescu" a fost una virulenta. Secretarul de stat din Ministerul Justitiei de la acea data, Doru Trifoi, a anuntat ca va plati, de la Buget, cei 75.322 de euro destinati lui Stefan Anghelescu, dar persoanele vinovate de infractiunile savarsite impotriva amintitului proprietar vor fi cercetate penal si vor restitui, pana la urma, aceasta suma. "Sunt indicii ca anumiti functionari publici din administratia publica locala au comis infractiuni ca fals in acte si abuz in serviciu, vanzand apartamentele care ii apartineau lui Stefan Anghelescu desi stiau ca in Justitie exista litigii in legatura cu acestea. Este inadmisibil ca sume mari din buget sa fie platite pentru neglijenta unor functionari publici", a adaugat Trifoi. Cu toate acestea, furtuna promisa de Executiv s-a domolit a doua zi. Nici pana in prezent, statul n-a declansat o actiune de sanctionare a vreunui magistrat raspunzator de pronuntarea unor hotarari incriminate de CEDO.

427.000 de euro daune impuse statului in alte trei dosare

La nici o luna, instanta europeana a acordat castig de cauza altor trei romani care reclamasera abuzurile Justitiei de la Bucuresti. Curtea de la Strasbourg a constatat, in unanimitate, violarea dreptului de proprietate in cazurile "Vasiliu", "Hodos" si "Surpaceanu".

Pentru nerespectarea dreptului la proprietate si a dreptului la un proces echitabil, statuate in documentele de baza ale Consiliului Europei, la care si tara noastra este parte, in calitate de membru cu drepturi depline ale acestui organism, Romania a fost obligata sa plateasca, intr-un termen de trei luni, 427.000 de euro.

Primul caz analizat, din lotul celor trei, a fost al Mariei Vasiliu, cetatean roman nascut in 1919, care locuieste la Bucuresti. In septembrie '93, in calitate de mostenitor a inceput actiunea de revendicare in instanta a unui imobil. Ea a argumentat ca, in conformitate cu Decretul nr. 92/1950, bunurile tatalui sau, functionar public, nu puteau fi nationalizate, deci este vorba de un abuz. Printr-o hotarare irevocabila si definitiva, instanta de fond a dispus restituirea imobilului catre proprietarul de drept. Hotararea a fost insa casata prin recursul in anulare declarat de Vasile Manea Dragulin, care invocase ca jurisdictia in vigoare atunci nu avea competenta verificarii aplicarii decretului din 1950. Ulterior, statul a vandut o parte din acest imobil unei terte parti.

In cazul fratilor Hodos, cetateni romani cu resedinta la Bucuresti, situatia a fost similara, fiind vorba tot de un imobil care nu ar fi trebuit sa intre sub incidenta Decretului din 1950. Procesul intentat de fratii Hodos a avut acelasi parcurs. Prima instanta le-a dat castig de cauza, dar Curtea Suprema a anulat decizia, iar imobilul a fost vandut de catre stat.

Constantin si Traian-Victor Surpaceanu, cetateni suedezi, cu resedinta la Malmo, au continuat actiunea in instanta a mamei lor, decedate. Imobilul revendicat, din Capitala, le-a fost confiscat dupa emigrarea in Suedia. Tribunalul de prima instanta a constatat nulitatea deciziei de confiscare, cei doi preluand in posesie imobilul, in februarie 1994. Dar recursul in anulare, din februarie 1996, a casat decizia anterioara si a respins actiunea de revendicare. Cazul lor a fost, insa, mai fericit, deoarece in martie 2001, ei au intrat in posesia lui, printr-o decizie administrativa a primarului.

CEDO a apreciat ca proprietarii au fost privati de bunurile lor

In toate cele trei cazuri, reclamantii acuzau, in baza legislatiei europene, ca li se nesocotise dreptul de acces la instante, prin refuzul Curtii Supreme de Justitie de a recunoaste competenta tribunalelor de a solutiona o actiune de revendicare. De asemenea, a fost invocata si incalcarea dreptului la proprietate. In cazul Hodos, reclamantii denuntau, in plus, nerespectarea dreptului la un recurs echitabil, prin refuzul Curtii Supreme de a cere Curtii Constitutionale sa judece obiectia de neconstitutionalitate a actelor in baza carora le-a fost rechizitionat imobilul. Decizia CEDO mentiona ca "anularea unei hotarari definitive este contrara sigurantei raporturilor juridice". In plus, s-a considerat ca si in cazul "Anghelescu" ca negarea dreptului tribunalelor de prima instanta de a lua decizii in cazurile respective a constituit o incalcare a dreptului cetateanului de acces la instante. Cat despre atingerile aduse dreptului la proprietate, decizia CEDO a subliniat ca, in toate cele trei cazuri, proprietatea asupra bunurilor fusese deja stabilita prin decizii definitive, iar acest drept era irevocabil. Curtea a precizat ca, in cazurile "Vasiliu" si "Hodos", proprietarii au fost privati de bunurile lor mai mult de 50 de ani, si cinci ani in cazul "Surpaceanu". "In aceste conditii, chiar daca am putea demonstra ca privarea de proprietate ar fi servit unui interes public, Curtea estimeaza ca echilibrul dintre exigentele interesului general al comunitatii si imperativele salvarii drepturilor fundamentale ale individului a fost prejudiciat (...)", se arata in decizia CEDO. In consecinta, Curtea a condamnat Romania la plata unei sume de 186.000 de euro, daune materiale, catre Maria Vasiliu, si a unei sume de 19.000 de euro, daune morale, in urmatoarele trei luni. In ce-i priveste pe fratii Hodos, CEDO a obligat statul ca, in cazul in care nu va fi restituit imobilul revendicat, sa plateasca 195.000 de euro daune materiale si 19.500 de euro daune morale. In ultimul dosar, Statul roman a trebuit sa despagubeasca familia Surpaceanu cu 8000 de euro daune materiale.

Mama si fiica, deposedate abuziv de doua apartamente

In 2 iulie, Guvernul a primit o alta palma de la Strasbourg, CEDO obligand statul sa plateasca inca 14.000 de euro pentru recursul in anulare a lui Manea Dragulin si sa restituie si doua apartamente din Bucuresti catre Maria Budescu, in varsta de 99 de ani si fiica acesteia, Maria Mihaela Petrescu, de 70 de ani. Cele doua solicitasera unei instante romanesti, in 1993, restabilirea titlului de proprietate a trei apartamente din Bucuresti. Reclamantele au precizat ca statul a facut ilegal nationalizarea, deoarece proprietarii erau functionari si nu intrau in categoria celor ale caror bunuri puteau fi rechizitionate de stat. La 12 ianuarie 1995, judecatorii au dat castig de cauza celor doua femei. Decizia a fost definitiva, iar primarul Bucurestilor a ordonat restituirea proprietatilor. Cu toate acestea, in mai 1996, apreciind ca o instanta inferioara nu este competenta sa revizuiasca aplicabilitatea decretului de nationalizare, CSJ a desfiintat sentinta favorabila familiei Budescu, iar doua dintre apartamentele aflate in litigiu au fost vandute chiriasilor.

Despagubiri de 1.080.000 de euro intr-o singura saptamana

La o saptamana de la verdictul in cazul "Budescu versus Romania", Curtea Europeana a solutionat favorabil alte trei actiuni inaintate de cetateni romani impotriva statului. In cele trei cazuri, Romania a fost condamnata sa suporte despagubiri de peste 800.000 de euro. In toate cele trei cazuri, "Cretu vs. Romania", "Falcoianu vs. Romania" si "Balanescu vs. Romania", tribunalul de prima instanta daduse dreptatea proprietarilor, dar deciziile au fost anulate prin recursul Procurorului General.

In aceeasi saptamana, alti doi romani si-au recastigat dreptatea la CEDO. Statul a fost obligat sa repuna proprietarii in drept sau sa-i despagubeasca cu suma de 280.000 de euro. Era vorba despre restituirea unei case cu garaj care a apartinut familiei Emiliei Ciobanu si care a fost confiscata de autoritatile comuniste in 1950. Dreptul de proprietate al reclamantei a fost recunoscut initial de instanta, la 15 martie 1993, si apoi de Curtea de Apel, in 1994. Ca urmare a recursului in anulare formulat de Manea Dragulin, Curtea Suprema de Justitie a hotarat, insa, in 1995, ca statul este proprietarul legitim al bunului si a vandut imobilul chiriasilor. Un al doilea caz similar a fost "Oprea si altii versus Romania". In 1993, acestia au sesizat Tribunalul Bucuresti pentru retrocedarea bunurilor confiscate de comunisti si au avut castig de cauza, iar decizia a devenit definitiva si irevocabila in 1994. Aceasta a fost casata prin admiterea aceluiasi recurs in anulare.

Guvernul versus CEDO

In loc sa-si faca curatenie in ograda proprie si sa gaseasca vinovatii printre magistratii care au comis abuzurile ce au atras condamnarile de la Strasbourg, Guvernul s-a agatat in august de un "colac de salvare" tehnic. Agentul guvernamental care reprezinta interesele Romaniei a contestat patru din cele 11 decizii pronuntate in cazurile de retrocedare a caselor nationalizate. El a solicitat rejudecarea cazului "Vasiliu versus Statul roman", sub motivatia ca instanta europeana a dat o sentinta cu efecte retroactive. Comitetul de cinci judecatori a constatat insa la inceputul acestei saptamani ca solicitarea statului roman este neintemeiata si, prin urmare, a respins-o inainte sa fie dezbatuta de Marea Camera.

Intre decizia din cazul "Oprea" si cea de saptamana aceasta, care a "mustruluit" zdravan Romania, pentru ca a pus sub semnul intrebarii profesionalismul instantei europene, CEDO a mai obligat statul si la alte despagubiri. In luna octombrie, unui urmas al cetateanului roman Paul Baragan i s-a retrocedat un apartament nationalizat in urma cu peste 50 de ani. Baragan achizitionase locuinta respectiva in 1949, iar un an mai tarziu a fost trecuta ilegal in posesia statului comunist. In 1993, Baragan a intentat un proces in Romania, pentru restituirea apartamentului. La 26 octombrie 1993, tribunalul roman a decis ca locuinta trebuie inapoiata proprietarului, dar, la 14 mai 1996, CSJ a anulat decizia. Paul Baragan a murit intre timp, in 1997, insa urmasul acestuia a intentat proces la CEDO.

Alte sapte cauze pierdute

In 22 octombrie, Romania a primit o alta condamnare. In cauza "Curitiu versus statul roman", Curtea a dispus restituirea integrala a imobilului si terenului si a hotarat, totodata, ca lui Mihai Curitiu, din Bucuresti, sa i se plateasca 40.000 de euro cu titlu de daune materiale si 4000 de euro daune morale. De asemenea, in procesul "Mateescu versus Romania", CEDO a dispus ca statul roman sa retrocedeze, intr-un termen-limita de trei luni, partea de imobil revendicata si sa plateasca catre Mircea Mateescu, din Bucuresti, daune materiale de 26.000 de euro si 2500 de euro daune morale.

Alte cinci procese au fost pierdute, la Strasbourg, de Guvern, in fata unor cetateni carora restituirea proprietatilor confiscate abuziv inainte de '89 le fusese refuzata de Justitia post-decembrista. In cazurile "Nagy", "Draganescu" si "Gavrus", judecatorii CEDO au stabilit: "Instanta a considerat ca, prin anularea unei sentinte definitive, Curtea Suprema de Justitie a incalcat dreptul aplicantilor la justitie. (....) Astfel, Curtea a stabilit in unanimitate ca in aceste cazuri a fost incalcat Articolul 6 alineatul 1, - lipsa unei libere audieri (deoarece sentintele finale au fost anulate) si ca aplicantilor li s-a incalcat dreptul la accesul la justitie. (...) Sentintele Curtii Supreme au avut ca efect lipsirea celor trei de dreptul lor de posesie. Ei au fost privati de dreptul lor de posesie fara a primi vreo compensatie sau primind compensatii neadecvate". Drept urmare, CEDO a decis in cazul "Nagy" ca acesta sa fie despagubit cu 5400 de euro, iar in cazul "Draganescu" statul sa suporte daune in cuantum de 4400 de euro.

O sentinta mai dura a fost stabilita in cazul "Gavrus", unde CEDO a ordonat restituirea proprietatii pana la sfarsitul anului, iar in cazul in care aceasta nu va fi executata, Guvernul ii va acorda despagubiri cetateanului roman, de 40.000 de euro. In ultimele doua dosare, "Canciovici" si "Mosteanu", CEDO a condamnat Romania sa plateasca reclamantilor 10.710 euro.

In prezent, pe rolul Curtii de la Strasbourg se afla alte sute de plangeri indreptate impotriva autoritatilor de la Bucuresti pentru incalcarea dreptului la proprietate. Luand in calcul precedentul "Brumarescu" si nu in cele din urma, sentintele pronuntate in cursul acestui an, verdictul este unul singur in toate aceste dosare: Romania este vinovata si trebuie sa plateasca pentru faradelegile unor slujitori ai Justitiei, care n-au frica nici de Dumnezeu.