Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

In Orizont nr. 11, un interviu pe care criticul Marin Mincu il acorda lui Eugen Brumaru. Razboi cu toata lumea, aproape, dar mai ales cu "stelele", nu cu "licuricii", vorba lu' Corleone. * Cum care Corleone? Domnul despre a carui Liga scrie un alt ziar. Pro Sport publica luni 25 noiembrie titlul "Iliada". Homer, mitologie, cultura... As! Iliada, de la Ilie Dumitrescu, fotbalistul, antrenorul. Si sa mai crezi ca intertextualitatea e apanajul fictiunilor postmoderne. * Postmoderne? Da, puteati afla mai multe despre postmodernism, saptamina trecuta, din Steaua nr. 7, daca citeati eseul lui Gabriel Troc despre postmodernism, rezumat si glose la versiunea sa americana left formulata de Fredric Jameson. Criticata la noi de pe pozitii de dreapta. * In dreapta mea se afla ultimul numar al revistei constantene Paradigma, nr. 3-4. Acolo, Florin Mihailescu purcede ironic la insurubarea "Fundamentelor postmodernismului". De data asta strict literar. Bizar cite lucruri deodata inseamna notiunea cu pricina. Si mai ciudat e ca ele se-ntilnesc sub aceeasi gluga ca niste necunoscuti: Ploua? Da. OK, raminem aici. Tot aici, multe articole dedicate ma... aaa, Marinescu, Angelei Marinescu, voiam sa spun. Si un interviu savuros, luat, acum, de criticul Marin Mincu, poetei. E savuros si portretul pe care criticul i-l face, pe prima pagina. Stiu ce spun, credeti-ma. (Poeta este mama celui care semneaza, n.r.) * Ma deranjeaza cind descopar, in autobuz, ca nu-mi place vreun articol din cauza ca-l citesc in raza de actiune a cutarui parfum prost. Cu stoicism, am trecut peste impediment si, din Dilema nr. 507 citita in 335, am ramas cu urmatoarele fraze, din articolul studentei Cristina Popescu: "Uite: esti un om care a terminat sau o sa termine o facultate interesanta; ai citit o gramada de carti (...); asculti muzica faina, mergi la teatru, te duci, citeodata, sa vezi filme la cinemateca; fara sa fii peste masura de infumurat, iti place sa crezi ca esti altfel (...) si, cu toate astea, eu, ascultind versurile cintecului ala patetic ("nu pot sa cred ca m-ai uitat", N&D), nu pot sa nu recunosc ca descrie exact aceleasi sentimente pe care le-am trait si eu cind m-am despartit de Anca. Bineinteles, ei le exprima simplist (...) dar, pina la urma, e acelasi lucru. Iar constiinta adevarului astuia ma enerveaza la culme." Asta-i conditia intelectualului: el stie ca, desi poate spune "N&D nu este un grup paradigmatic", prefera uneori, in sinea lui, N&D. (Al. M.)