Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Claudiu Komartin (19 ani, student la litere, Bucuresti): "Se va spune despre mine ca sunt frumos/inteligent si onest". Dar foarte talentat, nu? Am spus-o, intr-adevar, dupa prima lectura la Euridice; am transpirat abundent aceeasi impresie in Ramuri nr. 10. Proiectul de volum nu dezamageste, ba din contra. Cateva poeme (patru-cinci?) ar putea fi exceptate, sa zicem: are balta peste! Afazia este probabil un titlu de carte mai bun decat Vaile muscaturii.

Marius Buchiu (student la economie): Patru proze scurte, insumand vreo patruzeci de pagini, ar da masura unui talent real, daca n-ar fi scrise parca dupa principiul: "de ce simplu cand se poate complicat?". Lectia traditiei (glorioase a) speciei, de la Negruzzi la Grosan, nu pare asimilata. Stilul prolix, absenta (auto)ironiei, exotismul cautat cu lumanarea, naivitatea/pretiozitatea unor titluri ("Simfonia toamnei", "Miraj astral", "Exilare la Gizeh") tradeaza mana crispata, de incepator. O linie de urmat, ca precizie si claritate (cat-decat), ar putea fi cea din "Simfonia toamnei". Renuntati la complicatii si reveniti, dar neaparat cu pseudonim: Buchiu nu e nume de scriitor.

Emil Tudorache (student la jurnalistica, Bucuresti): "E mult de cand Dumnezeu n-a mai schimbat/Asternutul", spuneti (sigur nu va referiti la asternutul de la camin?). Dar schimbarea "metodei de lucru", in cazul dvs, ar fi exclusa? O discursivitate prea lejera (ca sa nu-i spunem pripeala) va caracterizeaza, din pacate, poemele. Nu trebuie sa-mi expediati un grupaj la saptamana. Graba ar fi uneori buna in viitoarea dvs meserie; in literatura daca nu aveti rabdarea de a va astepta, n-o sa ajungem niciunde. Treceti pe la cenaclu, deocamdata ca simplu cetatean (spectator). Pana la lectura, mai va.

Lucian Marius T. Matei: "Sclipiri o mie" se numeste "primul ciclu" trimis pe e-mail. Numerotarea "sclipirilor" e derutanta, si-atat. Inconstanta formulei prozodice de la un text la altul tot pripeala tradeaza, lucru facut pe fuga, fara vointa de profunzime. Am "ochit", integral, "sclipirea 172", incantatie à la Ariel, cu aer luat din Furtuna (nu am timp sa verific): "De unde vin, unde apar/ In zorii zilei stravezii?/ Sunt inger mort sau vreun hoinar/ Cu mine daca vrei sa vii/ In rame negre de cosmar/Adapostiti sub un pahar/ Intampinam o noua zi".

Constantin Bihara (Brasov): "Sint scriitor, de-aceea sunt aristocrat/Nu public, nu se poate, ar fi paradoxal/Nu pot ca fiecarui timpit sa-i fiu vasal/ Cuvantul meu il face pe loc un ofticat". Dle Bihara, compunerile dvs. au pe alocuri un umor irezistibil, desigur involuntar. Constatarea, pentru care va fericim: "Un dar ceresc e viata pe care o traiesc", ne trimite din literatura direct la manastire. Mai bine, nu?! Multumiri pentru distinsa caligrafie.

Lucretia Andronic (Botosani): "In rastimpul de la suras/la uimire,/inima mi-a dat in floare,/discret/m-am ascuns dupa gene./ Nu voiam sa ma vada Cupidon/imbujorandu-ma/sarutandu-te". Incercati sa va ascundeti "dupa gene" si cand scrieti, ca prea va vedeti in toata sensibilitatea, goala-pusca. Imposibil sa va inlocuiasca cineva vocea in cenaclu. Ar trebui sa-i trimiteti si genele, si ce v-ati face fara ele, pe timp de iarna? La primavara, vom vedea.