Nume:
Parola:
Utilizator nou »      Parola uitata »
Memoreaza datele de autentificare?

Se spune, si - daca nu este o impresie falsa - chiar moldovenii sunt cei care au lansat ideea, ca "moartea stapanilor este bucuria nebunilor". Saptamana aceasta au mai murit niste stapani ai jocurilor economice de la Chisinau. Cine-s acei nebuni care se bucura de acest deces, anticipat de altfel, doar Dumnezeul lor, cel disputat de Moscova si Bucuresti sub ochii si timpanele "ingaduitorului" KGB, sa-i mai inteleaga. Caci noi, ratacitorii prin tranzitia tot mai indepartatei Patrii-Muma, mai intelegem doar calvarul napastuitilor de dincolo de Prut, rebegiti sub povara ispravilor administrative ale celor chemati, de zece ani, sa puna pe picioare o afacere greu rentabilizabila - asa-zisa "Republica Moldova". Stat "suveran, independent si unitar", cum reiese din declaratia data la inceputul deceniului, in graba, de Puterea din epoca de la Bucuresti.

Dar sa nu ne-ndepartam prea tare, caci daca incercam sa demonstram marsavia regimului Iliescu ne plasam - involuntar si pagubos - in barca celor ce se acuza scuzandu-se si-si cauta disperati identitatea. Aceasta nascocire, "Republica Moldova" - ca de altfel si cultul moldovenismului, opera unui oarecare "moldovean" Artiom Lazarev si-a clicii sale de mancurti - va fi judecata de tratatele si manualele de istorie, cat mai alternative (caci cele clasice tot timiditati sau nostalgii cu adieri rolleriene vor respira).

Sa revenim, deci, cu picioarele pe pamantul Basarabiei de astazi, cufundata intr-un intuneric cel putin la fel de profund ca si cel al sclavagimsului de sorginte slava. Caderea Cabinetului premierului Ion Sturza (poreclit, mai mult sau mai putin pe propriul merit, Ionica Bezna sau Spaima Becurilor) se incadreaza unui lant de accidente politice produse pe-ntreg spatiul ex-sovietic. In Lituania, de exemplu, a cazut Guvernul. In Armenia, o mana de descreierati au lichidat - de-a dreptul - Executivul. Kievul se framanta de zor, in ceasul marii confruntari prezidentiale dintre populistul Kucima si intreaga gloata de stalinisti decisi sa reinvieze sfanta dependenta a Ucrainei de Rusia. La Moscova, alegerile parlamentare de luna viitoare se deruleaza sub zodia cecena. Ar mai fi de amintit (ca sa ne limitam la Imperiul Slav de Apus, doar) numele lui Aleksandr Lukasenko - si-am spus destul! - pentru ca meniul sa fie complet.

Cu toate acestea, dezastrul politic de la Chisinau si consecintele sale economice sunt nu doar o parte din circutul imperialismului panslavist in ograda strategica a Kremlinului. Dependenta de muribunda piata rusa si haosul politic firesc, de altfel, in care se zbate, de un deceniu Romania de dincolo de Prut - ex nihilo nihil, nu? - sunt cauzele principale ale colapsului in care se zbate tara si care a culminat, recent, cu decuplarea furnizarii de energie electrica pentru muritorii de rand. Si sa nu-si imagineze cineva cine stie ce miracol din partea acestui Valeriu Bobutac, noul premier desemnat sa formeze un Guvern "de tehnocrati" in virtutea bunelor sale relatii cultivate in cei doi ani si ceva ai mandatului de ambasador al Chisinaului la Moscova, timp in care si-a cultivat relatiile acumulate in cei sapte ani in care a detinut portofoliul de ministru al Comertului in Moldova sovietica. Experienta Moscovei ne indeamna sa nu intrevedem nici o imbunatatire substantiala a relatiilor Chisinaului cu Fondul Monetar International. Faptul ca acest premier desemnat - caruia i s-au oferit 15 zile pentru a-si incropi o echipa competenta - s-a perfectionat la cursuri organizate de FMI nu inseamna nimic - Serghei Kirienko, mezinul sarabandei de premieri pe care Rusia lui Boris Eltin a experimentat-o, fusese negociator sef al Moscovei in relatia cu organismul financiar international (si inca unul simpatic bancherilor new-yorkezi), ceea ce nu s-a constituit intr-un impediment in calea unei prabusiri cel putin la fel de spectaculoase precum instalarea sa.

Doua vesti in aparenta bune vin sa invioreze, putin, tabloul cu natura moarta al Basarabiei. Pe de o parte, se pare ca, in cele din urma, Bucurestii si Chisinaul vor gasi o portita prin care - tot de la noi, saracii - cateva becuri sa se mai aprinda, totusi, in Romania dintre Prut si Nistru. In plus, prin intermediul agentiei guvernamentale USAID, americanii sunt de acord sa ofere niste bani - patru milioane de dolari (putini, dar, vorba poetului, "oricum e mai mult ca nimic") - autoritatilor basarabene pentru ca acestea sa poata livra unei natiuni de napastuiti o farama de caldura in apropiata iarna siberiana.

In rest, peisajul iugoslavizat al Basarabiei (o asa-zisa elita politica din care nu ai, totusi, ce alege si un teritoriu in perpetua dezintegrare) ramane, din toate perspectivele, dezamagitor. Mai intai, noul Executiv se va baza - daca se va putea baza, desigur - pe un suport parlamentar contra naturii (nationalistii declarati filo-romani, coalizati cu stalinistii intru bucuria nebunilor care au topait la demiterea lui Sturza). Negocierile cu FMI si Banca Mondiala, ca de altfel si privatizarea spre rentabilizare a sectorului de stat nu vor putea fi reluate prea curand, din moment ce, atunci cand au decis plecarea echipei Sturza, comunistii au declarat ca n-ar fi facut-o, in cazul in care politica guvernamentala nu s-ar fi rezumat la "posibilitatile si metodele de preumblare prin lume pentru credite noi pentru privatizare". Astfel ca, anticipand statisticile anului 1999, putem spune ca regresul (oficial) cu 11% al productiei industriale si cu aproape noua procente a PIB-ului pe anul 1998 sunt niste nevinovate erori macroeconomice in comparatie cu ce va putea "realiza" Basarabia in acest an, in care capacitatile industriale au functionat la un nivel - in cel mai fericit caz - de 20%. Asa cum cei doi dolari pe zi pe cap de basarabean vor fi o dulce amintire a unei prosperitati de mult apuse.

Cat despre constiinta apartenentei la romanism, slabe urme. Constiinta nationala este rodul unei culturi politice. Cultura politica trece, volens-nolens, prin, stomac. Iar stomacul prin bucatarie. Care bucatarie nu prea are spor cand nici in lampa lui Ilici nu ai ce pune.