Am copilarit din frageda pruncie langa Parcul Carol, ca sa intru in el doar trebuind sa trec strada din vila mea de laga parc.
Locuiam pe str. General Candiano Popescu.
Nu am apucat chiar toate constructiile din parc dar imi amintesc urmatoarele :
-pavilionul in forma de E de la Elisabeta si care adapostea Muzeul evolutiei omului, pavilion ars prin 1956-1957 parca. Acest pavilion era situat pe latura dinspre Centrala electrica Filaret.
Nu am apucat pavilionul in forma de C, de la Carol, pavilion distrus de o bomba germana cand la 23 august 1944 s-a incercat distrugerea centralei Filaret.
Acest pavilion era vis-a-vis de pavilionul E.
-menajeria populata cu ursi, lupi, vulpi si alte jivine salbatice.
-Muzeul militar central situat deasupra pesterii si care avea in cuprinsul lui Mormantul eroului Necunoscut acestea fiind amplasate exact unde este acum Mausoleul.
Pestera si lacul mic din fata ei, lac pe care era amplasat grupul statuar Gigantii si Nimfa lucrate de D. Paciurea.
Gigantii sculpatati in granit sunt si acum dar pe alt amplasament, nimfa care era sculpata in marmura alba cine stie pe la ce pitifelnic de activist PCR a fost dusa.
Adapaostul antiaerian situat in spatele Muzeului militar, adapost pe cinci niveluri cu doua tuneluri de evacuare, unul in pestera, altul ducand undeva spre Piata Unirii. La modernizarea parcului, dinamitarile pentru daramarea adapostului au durat circa trei luni de zile. Ne innebunisera pocniturile exploziilor.
-Geamia turceasca amplasata pe o insula in stanga lacului, locul de unde dadeam nestingherit la peste, ma lasa paznicul turc, teritoriul pe care era geamia fiind pamant turcesc militionerii nu intrau acolo fara voie.
-Retaurantul amplasat pe o insula in dreapta lacului mare, constructie care a ars si ea prin anii 1957-1958.
-Marele tobogan de ciment cu o inaltime de peste 10 m si pe care ne aruncam ca bezmeticii.
-Insulita de pe micul lac dinstre str. Lanariei si care adapostea lebedele intr-o casuta de pe insulita. Acela era locul in care am invatat sa inot.
-Arenele Romane, existente si azi.
-Replica la una din cetatile lui Vlad Tepes, existenta si azi, constructie in care la un moment dat se afla un puternic post de bruiaj al radiourilor Europa Libera si Vocea Americii.
-Podurile, trei la numar, construite de ing. Gogu Constantinescu, cel cu sonicitatea...acum parca a mai ramas numai podul cel mare.
-Serele horticole de unde cand am devenit adolescent cumparam la negru, pe timp de iarna, flori de liliac alb si alte flori care nu se gaseau in florarii iarna de cadeau gagicile pe spate de emotie cand le duceam cate un buchetel.
-Debarcaderul si restaurantul de langa debarcader, restaurant la gratarul caruia se rumeneau uneori pestii vanduti de noi doritorilor de crap la gratar.
Cel mai mare pestiuca prin de mine a fost un crap rotund ca o luna plina de peste 5 kg, in rest carasi cat palma de plugar, pietrosei si soreti.
Taica-meu ma intreba mereu, bai copile, e vreun copac in parcul asta in care sa nu te fi urcat ?
Pai cred ca era, greu sa te urci in toti copacii de pe 47 de hecatre cat avea parcul, duzii, corcodusii si pomii cu mierea ursului insa nu scapau.
Nici ca se putea un loc mai bun pentru copilarit .
|
Nr. 4095 de sambata, 24 noiembrie 2007
Cum au devenit romanii romi (5204 afisari) 
