Analize si comentarii

1. Revolutia este o etapa de dezvoltare a unei societati caracterizate prin schimbarea radicala si brusca a modului ei de organizare si functionare, inclusiv a valorilor care stau la baza acestora.

Gresit. Revolutia, sa spunem cea sociala, semnifica o schimbare a intregii oranduiri si formatiuni sociale in toate componentele sale. Ea consta in modifiarea radicala a intregului sistem social si numai atunci cand toate domeniile vietii sociale au suferit schimbari calitative esentiale.

2. Orice revolutie are nevoie de o avangarda lucida sau un "stat major" care planifica, impulsioneaza si gestioneaza actiunea de schimbare, precum si de o forta de soc constituita dintr-un segment de populatie atingand nivelul unei mase critice.Pe plan intern revolutia romana, ca orice revolutie, nu putea fi condusa decat de elitele sistemului comunist ajunse la concluzia ca sistemul nu mai poate nici supravietui (ca atare si in competitia cu rivalul capitalist) si nici nu se poate reforma.

Corect pana la un punct. Pentru ca revolutia sociala sa se transforme din posibilitate in realitate, trebuie sa existe anumiti factori subiectivi. Acestia constau, in primul rand in existenta unei clase sociale inaintate, interesate in cucerirea puterii si instaurarea unor noi raporturi si structuri sociale, clasa calauzita de o ideologie (!) revolutionara si organizata politic, avand in frunte un grup constient si capabil sa canalizeze si sa conduca la o atare transformare radicala adica e nevoie de un partid politic.
Din acest punct de vedere, in Romania anului 1989 nu a fost vorba de o revolutie ci de mare miscare populara spontana care a condus la o cadere brusca a conducerii de partid si de stat, iar in acest vid de conducere si-a facut aparitia un grup de interese care s-a autoproclamat conducator erijandu-se in varful de lance al unei miscari cu care nu avea nici un punct de legatura si caruia i-a furat legitimitatea si scopul in sine. Nu a existat in nici un moment de dinainte al acestei miscari populare un asemenea grup care sa canalizeze dorintele si vointa de schimbare politica la noi in tara.
Sa ne aducem aminte de declaratia televizata a unui Ion Iliescu care vorbea de idealurile intinate ale socialismului, vina care era aruncata de acest Iliescu in carca lui Ceausescu si a camarilei sale. In acele ore, Iliescu si grupul din jurul lui nici macar nu constientizau ca asistam de fapt la o schimbare radicala a societatii romanesti. Iliescu a ilustrat in modul cel mai convingator spusele lui Metternich care zicea ca revolutia o castiga cel care vine la urma si o ia ca pe o prada, el fiind numai un profitor al marii miscari populare din decembrie 1989.

3. Pe de alta parte, comunismul nu a dorit dominatia proletariatului asupra burgheziei, ci transformarea tuturor claselor in proletari. Cu totii urmau sa aiba ca avere doar bratele si de pierdut doar lanturile. Egalitatea comunista nu a fost oferita ca sansa, ci impusa ca obligatie. Pornind de aici si trebuind, ca atare, sa etatizeze totul - si proprietatea, si gandirea - comunismul a ajuns la confuzia dintre victime si agresori.

In nici un moment proletariatul nu a avut un rol dominant in comunism. Rolul dominant l-a avut clica bolsevica de la conducere care se dezisese de mult de mediul din care provenise transformandu-se in ceea ce Lenin prezisese ca va aparea si de care trebuie sa ne ferim cel mai tare, burghezia proletara.
Nici macar bratele noastre nu mai erau averea noastra pentru ca ele erau incatusate iar pierderea acestor catuse reprezenta mai degraba constientizarea conditiei de sclavi si incercarea noastra de eliberare din aceasta conditie si de aici pericolul de a fi intemnitati sub eticheta de dusmani. Ai cui dusmani ? Ai societatii socialiste multilateral dezvoltate si a inaintarii ei spre societatea cea mai dreapta din lume, comunismul (!), dar de fapt deveneam dusmani nu ai societatii ci a conducatorilor comunisti.

Domnul Severin pomeneste de o masa critica si de marimea neinsemnata a acestei mase critice in iarna lui 1989. Daca pentru domnia sa cateva sute de mii de oameni iesiti pe strazi in toate marile orase ale tarii inseamna putin, atunci dansul neaga insasi dorinta de schimbare a populatiei punand mai degraba aceasta schimbare in mana unui grupuscul cocotat la putere pe sangele a peste 1100 de oameni omorati dupa 22 decembrie dar si a sangelui celor 400 omorati pana in 22 decembrie. Ce oroare, sa incerci legitimizarea unor calai in aceea de calauzitori revolutionari si transformarea unor profitori ordinari in elemente de referinta.

Domnul Severin uzeaza din plin de cele trei elemente de care pomeneste in titlu, dezbina prin afirmatii sale, divagheaza scriind mult dar de fapt fara esenta in continut si ca de fiecare data este defazat, scrierile sale fiind mai degraba enunturile unei persoane iesita din context si care nu-si da seama ca este anacronica si in gandire si in scris.

Fac precizarea ca replica mea este construita pe texte culese din volumul:
"Filosofie-Materialism dialectic si istoric" aparut in anul 1976 si am apelat la acesta tocmai pentru am credinta ca in cuprinsul sau sunt atat de multe lucruri familiare domnului Severin. In definitiv, ca sa combati pe cineva, cele mai bune arme sunt acelea ale oponentului tau.