Analize si comentarii

Felicitari si pentru acest articol bine intocmit, bogat in idei, continut si clar.
Dar lipseste principalul, care trebuia si ar trebui sa devina cap de afis in orice ziar si articol: Cine au fost si sunt EI, cei cu grade, slujbasii statului criminal, cei ce au produs drama romanilor, peste 200.000 morti si peste 2.000.000 arestari? Si ce au facut, cu exemple.
Dupa ce-i veti da mai intai pe goarna si pe prima pagina, apoi sa va legati de delatori. Caci primii au judecat, analizat si luat decizia finala, poate chiar au fortat marturii mincinoase.
Acum vreo 60-50 de ani Partidul si Securitatea au montat niste cutii speciale pe strazi (Sesizari), supravegheate de responsabilul de strada. Acolo fiecare putea sa puna anonime in care sa toarne pe cine credea de cuviinta, daca era un ticalos si stia sa scrie. Deabea apoi s-a infiintat seful de cuib-retea, cu misiunea si de a racola.
Oare de ce s-a asteptat atatia ani, de ce nu s-a cerut populatiei imediat dupa 1989 sa-si povesteasca calvarul si sa spuna ce mai stia despre personalul Securitatii, despre faptele ei de arme? Atatia au lucrat chiar in randurile Partidului si Securitatii, au fost angajati fie permanenti, fie temporari, fie au facut armata la Secu, multi stiau cate ceva despre unul sau altul. O buna parte dintre acestia ar turna bucurosi pe securisti, caci s-au mai schimbat vremurile. S-a pierdut o buna sansa, majoritatea care stiau ceva sunt prea batrani sau nici nu mai sunt.
Deocamdata asistam la jocurile Securitatii victorioase si pe stil nou, vedem cum pun presa sa acuze tocmai poporul-victima.

Diana nu are nici ea dreptate in exemplul pe care il construieste: a trebuit sa existe mai intai nemernicul care voia sa stie/afle totul despre vecin si caprele lui. Degeaba ar fi batut toba alde Tzipurica la urechea ce nu voia sa asculte !
A trebuit sa ajunga puterea pe mina activistului de partid - restul era deja experimentat in "URSS - bastion al pacii e" !
Despre "securitatea victorioasa" - ar fi mai multe de zis, dar pauza este cam scurta ...

PS Imi pare rau pentru Miruna - se afla din plin sub efectul manipularii: pe de o parte spune "Nu mai bag mana in foc pentru nimeni, dar - in lipsa unor probe concludente - prefer sa-i acord credit lui Vladimir Alexe", iar pe de alta parte spune: "In Mona Musca nu mai am, din pacate, motive sa am incredere.".
Adica "o hirtie" n-are valoare de proba concludenta in cazul lui Alexe - dar este decisiva in cazul Musca ?!

La 2006-08-22 12:04:57, voyager a scris:

> Felicitari si pentru acest articol bine intocmit, bogat in idei,
> continut si clar.
> Dar lipseste principalul, care trebuia si ar trebui sa devina cap de
> afis in orice ziar si articol: Cine au fost si sunt EI, cei cu
> grade, slujbasii statului criminal, cei ce au produs drama romanilor,
> peste 200.000 morti si peste 2.000.000 arestari? Si ce au facut, cu
> exemple.
> Dupa ce-i veti da mai intai pe goarna si pe prima pagina, apoi sa va
> legati de delatori. Caci primii au judecat, analizat si luat
> decizia finala, poate chiar au fortat marturii mincinoase.
> Acum vreo 60-50 de ani Partidul si Securitatea au montat niste cutii
> speciale pe strazi (Sesizari), supravegheate de responsabilul de
> strada. Acolo fiecare putea sa puna anonime in care sa toarne pe
> cine credea de cuviinta, daca era un ticalos si stia sa scrie. Deabea
> apoi s-a infiintat seful de cuib-retea, cu misiunea si de a racola.
> Oare de ce s-a asteptat atatia ani, de ce nu s-a cerut populatiei
> imediat dupa 1989 sa-si povesteasca calvarul si sa spuna ce mai stia
> despre personalul Securitatii, despre faptele ei de arme? Atatia au
> lucrat chiar in randurile Partidului si Securitatii, au fost angajati
> fie permanenti, fie temporari, fie au facut armata la Secu, multi
> stiau cate ceva despre unul sau altul. O buna parte dintre acestia
> ar turna bucurosi pe securisti, caci s-au mai schimbat vremurile.
> S-a pierdut o buna sansa, majoritatea care stiau ceva sunt prea
> batrani sau nici nu mai sunt.
> Deocamdata asistam la jocurile Securitatii victorioase si pe stil nou,
> vedem cum pun presa sa acuze tocmai poporul-victima.
>