Editorial

Ceea ce incearca A.Bloom in lucrarea sa "Criza spiritului american",poate fi extins asupra intregii lumi.S-ar putea scrie foarte bine o lucrare despre Criza spiritului european,mai ales dupa respingerea noii Constitutii,mai ales dupa lamentabila politica externa a Uniunii(v. si Razboiul din Irak).S-ar putea scrie o carte si despre Criza spiritului francez,mai ales dupa ce orasele,suburbiile lor,cad periodic intr-o anarhie bolnavicioasa,pernicioasa.Am citit undeva,ca nimeni nu se sinchiseste in Anglia,daca o biserica,sau chiar o catedrala(parasite de enoriasi...) este/sunt transformata/te in discoteca,loc de intalnit a unei generatii lipsita de orientare,generatie terminata de <multi-culti>.Daca cineva onest se apuca sa critice USA,mi se pare un punct de plecare spre ceva,nu un punct de sosire spre lamentarea implacabila(pe alocuri-gen Europa..)

Ar mai fi ceva de semnalat:confuzia,destul de comuna,intalnita in textele romanesti.Spune domnul Horasangian: .."Diferenta dintre comunism si capitalism este marcata si de aceasta posibilitate...".Daca ramanem la comparatia comunism-capitalism,ramanem de fapt la partea economica a lumii.Dar autorul,care continua fraza,se refera clar la capacitatea democratiei,ca forma politica,de a corecta -din mers- nereguli,abuzuri,calitatea de a se imbunatati(calitate care nici o dictatura nu o poate avea!)Confuzia este cu atat mai mare,daca ne uitam la <a treia cale>,aleasa de China,care este <capitalista>dar nu si democratica!
Asadar,avem comunism-capitalism in economie si dictatura comunista-democratie,ca forma politica a unor state.<Capitalismul> nu este automat si <democratie>(v. "lumea a treia",dictaturile de dreapta,etc.)Romania a ales calea capitalismului in economie,dupa ce planul centralizat a fost un fiasco total,dar a ales si calea democratiei,ca forma politica,cu implicatii asupra fiecarui individ al societatii.

In rest eu gasesc analiza domnului Horasangian f. buna.Lumea o fi complexa,intr-o criza morala,s.a.m.d.,dar dreptul la aparare al incercatului popor evreu,este o paradigma,la care nu se poate adauga nimic.Ce sa mai comentam absurditatea amenintarilor unui Hezbollah,(portavocea Iranului))care doreste sa arunce in mare un popor,dar se ascunde in casele libanezilor,daca Israelul se apara,incercand sa-i anihileze....pe teroristi.
Dar daca avem o criza a spiritului mondial,atunci rezolvarea problemelor stringente ale omenirii(in care este inclusa si criza din Orientul Apropiat)vor cadea pe umerii copiilor nostri,din cauza neputintei unei lumi prezente.

Adrian

Criza este profunda, este o criza spirituala care a atins apogeul, de fapt e o lupta a binelui si a raului. Dorinta de a fi ras Israelul, nu de de azi de ieri, in contextul acestei idei, atentatele din Israel care in fiecare zi a provocat Israelul, spune foarte mult, apoi incercarile de a face pace, in care israelul trebuia sa cedeze mai mult, fortat de imprejurari, e o alta dovada, si totusi atentatele si diversiunile n-au incetat. Acum cand Israelul se declanseaza aproape orbeste in apararea propriului popor si chiar a tarii, care chiar daca nu e inca vizibil, este amenintat, se cauta diferite cauze, dar adevarata cauza, este criza spirituala.