Editorial

Asa cred ca arata iesirea din dilema indusa, pare-se, de "descoperirea secolului": toti fura-n draci. Pentru ca a schimba sistemul, imediat populat, ocupat, confiscat de ticalosi, n-ar face altceva decit sa ne aminteasca de filosofia lui Bula: Bunica-mea, care era tzatza la noi, la Braila, la Tanti Elvira, schimba fetele, nu paturile, atunci cind nu mai mergea teaba.
A trebuit sa aud doua propozitii pentru a ma convinge ca nu mai este loc de intors:
1) Calin Popescu-Tariceanu, prim-ministru al Guvernului Romaniei: Faptul ca un vicepremier este cercetat penal nu este indestulator pentru a-l demite.
2) George Copos, vicepremier al Guvernului Romaniei: Afacerile pe care le-am facut cu Loteria Romana sint dinainte de a fi membru al guvernului, asa ca nu pot fi acuzat de coruptie.
Sa-i amintim britanicului nostru premier ca un ministru de externe al lui Blair a demisionat findca s-a aflat ca isi cam cotcarea secretara?
Sa-i povestim tomnatecului aspirant la masterul prestigioasei institutii de tocat banii publici ca, daca faci o afacere din care o institutie publica iese pagubita, iar tu iesi in prea mare cistig, inseamna ca participi la un act de coruptie? Cum ar fi, pe linga tunul dat la Loteria Romana - al carei mare sef este, absolut intimplator si irelevant, chiar cel ce i-a pus pirostriile - tunul dat pe stadionul Giulesti, care aduce bani buni pentru publicitate celui caruia ii este oferit gratuit, doar ca loc da joaca.
Realitatea ne arata - ne baga degetele in ochi, ce mai! - ca aceste distinse personaje sint incurabile: li se pare firesc sa-si imparta timpul intre sedintele de guvern - unde legifereaza prin asumarea raspunderii - si Parchet, unde dau cu subsemnatul sub juramintul ca nu au incalcat nici o lege de cind sint in guvern. Dupa cum li se pare firesc sa ia sume intreite si impatrite pe bunurile, serviciile si orice ar oferi spre cumparare imensului pampalau care este statul roman. Afacerea public-privat este, prin cutuma - si stiti ca obiceiul pamintului e mai tare ca legea, oricare ar fi aceea - ilustrarea negresita a vorbei "s-a intilnit hotul cu prostul". Doar finalul este diferit: prostul nu iese deloc pacalit din afacere, dar deloc! Cum s-ar zice, Cristea acela a impartit malaiul cu finul, ca doar nu era tembel sa-l cadoriseasca, asa, cu citeva milioane, ca era si el baiat amarit. Putea sa ma cadoriseasca pe mine, de exemplu, dar ce garantie avea ca-i mai iesea cistigul? Sau ca nu sint slab de inger, si-l dau in primire - fie de frica, fie din prostie? Pe cind Georgica - finul, deh... - e baiat valabil.
Sa revedem logica lor: cind eram in opozitie, nu puteam fura fiindca toate pirghiile erau in mina Puterii, ai carei membri isi imparteau cascavalul intre ei; odata veniti la putere, nu mai putem face afacerile pe care le faceam pe cind eram in opozitie si nici nu mai putem fi trasi la raspundere pentru ele. Acum, facem afacerile pentru care ii belim pe ai de le luaram noi locul. Si nu are nimeni ce ne face.
O mie de vorbe doi bani nu fac. Toata lumea stie ca se fura, cum se fura, de unde si cit se fura. Toata lumea accepta regula ca marii jucatori isi trag partea leului, ca micii jucatori sint si ei miluiti, Doamne-ajuta, si ca restul lumii n-are decit sa crape dracului de foame daca-i proasta!
Asa ca, oricit de dureroasa ar fi extirparea purtatorilor virusilor ticalosiei, localizati la nivelul cerebral al natiunii, operatia trebuie facuta, altminteri ne ducem... de suflet.