Editorial

Omul este o fiinta sociala. Se defineste si exista doar in raport cu un mediul social.De la sanul familei, prin scoala spre servici catre moarte,este inconjurat de oameni si isi defineste statutul social.Limba il ajuta sa comunice si sa invete, viata ii ofera experienta ce-l ajuta sa supravietuiasca.Odata cu maturizarea copilului si despartirea sa de sanul familiei si al naivitatii copilariei (desi trebuie spus ca sensul de a apartine numelui si incipient sexului este deja creat) necesitatea apartenentei sociale il impinge pe acesta sa se autoidentifice in ismuri.Fie din teama de rejectie a societatii fie din dorinta de a imprima vietii sale un sens (in special indivizii mediocri). Astfel se auto inscrie ismelor, fie ele religioase( crestinism, catolicism, islamism, ateism...etc) fie politice dar in mod cert nationalismul ramane marele ism.Sigur ca , castrarea Europei de nationalism si inlocuirea lui cu fie islamism sau consumatorism poate fi vazuta ca un semn de schimbare. Pentru mine insa raspunsul e acelasi.Nevoia de apartenenta a celor ce nu pot poseda suficient.