Editorial

Si iata cum ne amintim de vremile campaniei electorale din toamna-iarna lui 2004.

La fel ca si atunci, eu am ramas adepta anticipatelor. Asa, o multime de taraganari, uite perchezitia-nu e perchezitia, uite sefia Camerei si a Senatului-nu e sefia Camerei si a Senatului, uite legea-nu e legea, uite...uite.... Desi compromisul este un instrument in orice politica, la noi acesta a fost, este si sper ca nu va fi instrumentul lui "daca nu spui tu ce stii de mine, nu spun nici eu ce stiu de tine". Si cand scriu asta, nu ma refer colo la a mici gainarii comportamentale, ci la ceea ce traim cu totii dupa 16 ani de "after Revolution": coruptie! coruptie! coruptie! si nepasare...Pentru cei multi, aceleasi buzunare - accesorii inutile la haina, cozi la ghisee ( ca nu pot in nici un fel sa o conving pe maica-mea ca acum poti plati pe Internet sau "cu-cardu", randuri in Policlinicile medicale, statul in picioare pe la usa doctorilor...,cozi la farmacii tu fiind bolnav...si toate celelalte...Sunt liberala, raman liberala din convingeri personale...Insa privesc politicienii, ii ascult si nu inteleg unde sunt diferentele de doctrina, atitudine, implicare politica pentru tara pe care o conduc..
Cu politicienii pe care ii avem, ma tem ca profetiile gurului Brucan nu au fost exacte. Avem nevoie de 100 de ani.

Partidul Conservator?Un partid care crede ca joaca sah politic, ca poate da mat, insa este un simplu jucator de table. Bine ar fi daca am avea anticipate, sa se desparta o data apele...De fapt, chiar asa, cine se teme de anticipate? De ce acceptam cardasiile astea? Fara anticipate, timp pierdut. Timp foarte pretios pentru vietile noastre.