Politica

Ai atins o tema atat de tare ca merita un topic separat. Scrii:

"Stiu foarte bine la ce te-ai referit Felix. Numai ca eu nu cred in acest sistem de cunoastere si recunoastere ale miturilor nationale, de ambele parti. Eu unul nu sunt de acord cu miturile in general. Caci ele duc in cel mai bun caz la aroganta, daca nu la xenofonie. Este absurd sa crezi ca, un roman si un ungur se vor intelege mai bine, cunoscandusi miturile nationale mai bine. Caci ele sunt de multe ori contradictorii. Si asta pt ca ele au fost create ca sa fie contradictorii. Tocmai pt a legitima pozitia politica a fiecarui stat.

Eu unul pledez pentru cunoasterea istorie. Si departajarea acesteia fata de mituri. Ele pot fi acceptate cel mul ca legende, nu insa ca baza a constientului national. Astfel, fiecare popor va sti ca nu-i cu nimic mai presus/prejos decat altul, avand in vedere ca in trecut conflictele se rezolvau prin forta. Deci nu prea are nimeni motive de a fi mandru. "


Si eu intreb: chiar crezi ca se poate departaja istoria de mitologie interioara? Chiar crezi in existenta unei istorii "obiective"? Chiar crezi ca e posibil sa ramanem oameni desfiintand mitologia interioara?

Eu cred ca dimpotriva, insasi aceasta pretinsa "obiectivitate" e tot un mit, coextensiv cu adorarea zeitei ratiunii in timpul Revolutiei de la 1789.
Eu cred ca chiar si incercarea de a desfiinta miturile transforma fiinta umana in fiara, in animal inzestrat cu logica.
Si mai cred ca abia la nivelul miturilor, recunoscute reciproc, se poate vorbi de adevarata reconciliere. Abia cand recunosti ca "identitatea nationala" e definita prin opozitie fata de "strain", cand vezi ca "ambasador" se traduce prin "inger vestitor", cand realizezi ca "neamurilor" le corespund ingeri in Cer, abia atunci este posibila convietuirea armonioasa, caci la urma urmei ingerii coexista armonios. Ii putem urma.

Si mai cred ca respingerea miturilor (proprii sau ale Celuilalt) se datoreaza fricii, sau mai bine zis proastei ei gestionari. Din frica prost gestionata se nasc si aroganta si violenta si multe din relele de pe lumea asta.

Sa nu ne fie frica sa privim la miturile noastre fondatoare, sa nu ne fie frica sa privim la miturile fondatoar ale Celuilalt. Asta daca vrem sa avem o sansa.



Felix

Eu sunt convins ca se poate departaja istoria de mituri. Acest lucru se intampla deja, pe parcursul progresului technic si cultural. Caci daca acum 1000 de ani multi credeau in legenda calcaiului lui Ahile, astazi nu prea mai gasesti pe nimeni. Sunt convins ca romanii si ungurii nu se vor lua niciodata la cearta discutand despre vitejiile lui Arpad sau ale lui Burebista.
Mult mai periculoase sunt "interpretarile", omisiunile, sau chiar minciunile despre trecutul propriu, cu privire la dusmani reali sau presupusi. Mai ales cand exista dovezi, sau cel putin pareri contrare. Vezi, chiar daca nu este un de exempl foarte bun, paginia despre Mihai Viteazul in WiKipedia in limba romana si cea germana!
Faptul ca MV nu a unit "principatele romane" asa cum sugereaza istoria moderna, ci a luptat cand de-o parte cand de alta, este o certitudine. Tot asa de clar este ca armatele lui erau formate in mare parte din mercenari straini. El urma si fie vasalul habsburgilor si in nici un caz domn al tuturor tarilor romanesti, termen inexistent in acel moment tot asa ca si cel de natiune etnica.
La exemple de acest gen ma refer in general.

Nu cred ca daca cunoastem asemenea adevaruri devenim animale logice. Ba din potriva, necunoscandule ramanem animale sentimentale, manipulabile. Nici asta nu cred, si sper sa nu fie asa, ca o natiune se defineste prin opozitia fata de straini. Ea ar trebuii sa se defineasca prin cultura, si nu prin forma batei cu care s-au batut in trecut.



La 2006-03-21 16:39:29, George-Felix a scris:

>
>
> Ai atins o tema atat de tare ca merita un topic separat. Scrii:
>
> "Stiu foarte bine la ce te-ai referit Felix. Numai ca eu nu cred
> in acest sistem de cunoastere si recunoastere ale miturilor
> nationale, de ambele parti. Eu unul nu sunt de acord cu miturile in
> general. Caci ele duc in cel mai bun caz la aroganta, daca nu la
> xenofonie. Este absurd sa crezi ca, un roman si un ungur se vor
> intelege mai bine, cunoscandusi miturile nationale mai bine. Caci ele
> sunt de multe ori contradictorii. Si asta pt ca ele au fost create ca
> sa fie contradictorii. Tocmai pt a legitima pozitia politica a
> fiecarui stat.
>
> Eu unul pledez pentru cunoasterea istorie. Si departajarea acesteia
> fata de mituri. Ele pot fi acceptate cel mul ca legende, nu insa ca
> baza a constientului national. Astfel, fiecare popor va sti ca nu-i
> cu nimic mai presus/prejos decat altul, avand in vedere ca in trecut
> conflictele se rezolvau prin forta. Deci nu prea are nimeni motive de
> a fi mandru. "
>
>
> Si eu intreb: chiar crezi ca se poate departaja istoria de
> mitologie interioara? Chiar crezi in existenta unei istorii
> "obiective"? Chiar crezi ca e posibil sa ramanem oameni
> desfiintand mitologia interioara?
>
> Eu cred ca dimpotriva, insasi aceasta pretinsa
> "obiectivitate" e tot un mit, coextensiv cu adorarea zeitei
> ratiunii in timpul Revolutiei de la 1789.
> Eu cred ca chiar si incercarea de a desfiinta miturile transforma
> fiinta umana in fiara, in animal inzestrat cu logica.
> Si mai cred ca abia la nivelul miturilor, recunoscute reciproc,
> se poate vorbi de adevarata reconciliere. Abia cand recunosti ca
> "identitatea nationala" e definita prin opozitie fata de
> "strain", cand vezi ca "ambasador" se traduce
> prin "inger vestitor", cand realizezi ca
> "neamurilor" le corespund ingeri in Cer, abia atunci este
> posibila convietuirea armonioasa, caci la urma urmei ingerii coexista
> armonios. Ii putem urma.
>
> Si mai cred ca respingerea miturilor (proprii sau ale Celuilalt)
> se datoreaza fricii, sau mai bine zis proastei ei gestionari. Din
> frica prost gestionata se nasc si aroganta si violenta si multe din
> relele de pe lumea asta.
>
> Sa nu ne fie frica sa privim la miturile noastre fondatoare, sa
> nu ne fie frica sa privim la miturile fondatoar ale Celuilalt. Asta
> daca vrem sa avem o sansa.
>
>
>
> Felix
>
>
>
>
>