Externe

Pe pupaza de presedinte iranian, il vor trage de perciuni.
Ce nume lung si caraghios are ? O data l-am citit pina la capat.... De ce nu-si pune un nume romanesc ? Mitica , sau mishu ! Ca are mai multi prieteni in romania decit in Iran.

si pe asta unde ai mai citit-o ? Am citit si vazut destule ca sa nu am aceeasi opinie. De fapt, nu e vorba de opinie, e vorba de realitate. Bine au facut ca l-au dat jos. Scopul scuza mijloacele.
Pus la putere ??? Si-a luat-o el singur, puterea. Vezi ca au iesit multe biografii excelente despre toata viata lui Saddam, incearca si citeste macar una, am impresia ca nu-i cunosti tot parcursul - am postat de multe ori "aventurile" lui Saddam, de mic copil... pina la mare tiran, din cartea scrisa de Magdi Allam (sa vezi ca lui rexona ii vine iar apoplexie cand aude de el - nici nu-l stie, dar se pronunta!).
Cauta si Pierre Rentchnick - Pierre Accoce, autorii cartii "Bolnavii care ne guverneaza"".

Uite, pt. tine un pasaj din cartea lui Allam:

Cap. Un orfan chemat "Nenorocire"

<< Era martie 1937. In zori Sobha Tulfah Al Masallat pornise din satul Takrit impreuna cu fiul de 15 ani la bordul unui Mercedes negru al bogatului comerciant EVREU Salim Zilka: se indreptau spre Baghdad, la 160 de km mai in sud.

Sotul femeii, Hussein Al Majid, un om necajit, care lucra ca om de serviciu in casa lui Zilka, murise cateva luni inainte, lasand-o pe Sobha insarcinata si in conditii de totala mizerie.

Si pe langa faptul ca atunci astepta' al doilea copil, era lovita de un alt mare necaz, primul fiu era in faza terminala de cancer.

Zilka, care-si castigase faima de filantrop construind PRIMA scoala feminina din Takrit, s-a oferit sa-l insoteasca pe fiul lui Sobha in spitalul Al Mahdia din Baghdad, in extremul tentativ de a-l salva de la moarte.

Sobha fusese gazduita patru nopti in casa mamei lui Zilka, nu departe de spital, in cartierul A' Zamiya. Sperantele se stinsesera in a patra zi. Sobha era sfasiata de durere. Sughitzand in continuu, isi zmulgea parul si batea cu pumnii in burta ei gravida. Pierderea, in cateva luni, mai inainte a sotului apoi al primului fiu, maturizase in ea decizia folle de a-si lua viata si de a se LEPADA de copil cu orice pret.

La intoarcerea ei la Takrit, Sobha a incercat sa se sinucida aruncandu-se sub Mercedesul negru al lui Zilka.
"De ce vrei sa pedepsesti copilul ce-l ai in tine?", o intreba' binefacatorul ei care reusise sa impiedice gestul ei extrem.
"Dupa ce mi-am pierdut sotul si fiul, ce mi-ar mai putea da acest copil?", raspunse Sobha, anulata de disperatie. "EU NU-L VREAU !".

Cand pe 28 aprilie 1937 (dupa biografia oficiala, dar adevarata data de nastere este incerta) dadu la lumina pe al doilea fiu in satul Al Quja, langa Takrit, Sobha se puse in DOLIU. Il chemase Saddam, care in araba clasica inseamna "foarte artzagos" or "foarte traumatizant", dar in DIALECTUL din Takrit inseamna explicit "NENOROCIRE".

Sobha era o GHICITOARE. Isi castiga painea citind in mana, prevazand viitorul prin scoici, facand tot soiul de vrajitorii si de ocultism. Atunci ea avusese presimtirea ca fiul ei ar fi devenit o sursa de necazuri.

Dupa ce incercase inutil sa se lepede de el in timpul sarcinii, Sobha nu simtea nici un fel de afect pt. copil dupa nasterea lui. Albertina Zilka, o ruda de-a lui Salim Zilka, i-si aminteste ca "la multi din Takrit le era mila de starea de abandon in care traia copilul Saddam si pt. numele care-i fussese impus, ca un timbru / marchio de infamie".

Amir Iskandar, unul dintre biografii sai uficiali, a scris ca: " Nasterea lui Saddam Hussein in 1937 nu fusese o ocazie fericita".

Familia sa nu era originara din Takrit, ci apartinea tribului Al Bikat, din sudul Irakului. Unii dintre exponenti s-au ridicat imediat ca BOSS-i de bande criminale locale, ocupati cu furturi armate si tilharii.

Motive pt. care fusesera repudiati si nerecunoscuti de catre toti locuitorii din Takrit. Familia lui Saddam a fost deci constransa sa se mute la Al Quja, un sat la 13 km de distanta.

Al Quja inseamna "stramba", dar pt. takriti insemna' "deviata", o implicita aluzie la faptul ca satul era sediul unor masive bande de faradelege.

Sobha fusese tinuta la marginile societatii din Takrit, nu numai din cauza originii sale discutabile, pentru ca provenea din afara or pt. neobisnuita ei meserie de senzitiva, ci si pt. ca era considerata una neserioasa / "una poco di buono".

Khaleda Abdel Kahhar, secretara personala a lui Saddam din 1979 pana la fuga lui din Irak in 1984, a scris ca (Sobha) "era cunoscuta pt. insolenta si nepasarea cu care trata' societatea, era peste masura de maleducata, nu avea nici o fineta feminina nici in aspectul fizic si nici in comportament".

Ramasa vaduva, dupa o consuetitudine tribala, Sobha s-a recasatorit cu cumnatul ei Ibrahim Al Hassan Al Majid, fratele sotului mort. Acesta era deja insurat si avea trei fii.

Sharia, legea islamica, consimte barbatului sa aiba pana la 4 neveste contemporan. Cu toate astea, Sobha l-a constrans s-o repudieze pe prima lui nevasta. Din casatoria asta s-au nascut 5 copii, doua fete si trei baieti. Fratii vitregi ai lui Saddam, Barzan, Sabawi si Wathban, au fost PILASTRII regimului irakian cu gestiune familiara.

In realitate intre primul sot si casatoria cu cumnatul, Sobha a apucat sa se mai casatoreasca de alte 2 ori, de care a divortat imediat.
Obraznicia ei ajunsese sa irite atit de mult pe toata lumea, incat multi cereau sa fie ALUNGATA din sat.
De fapt, biata femeie isi castiga viata cu P&#232;ROSTITUTIA. In 1986 un consatean, generalul Omar Al Hazzah, s-a laudat in casa unei amante ca in trecut se culcase cu mama lui Saddam.

Spre ghinionul lui, omiprezenta Mukharabat irakiana (Serviciul secret) pusese micro-spioane in casa femeii. Cand Saddam a pus mana pe inregistratia convorbirii, a facut o reuniune cu exponentii cei mai importanti din clanul takrit unde au putut auzi caseta. Adevarul despre profesiunea infamanta a mamei l-a ravasit enorm.

Faptul ca se putea spune despre Saddam ca era FIUL unei prostituate si ca acest zvon putea circula din gura in gura intre rude, consateni, generali, politicieni, care stateau alaturi de el, lume de incredere care aparent ii aratau respect, loialitate, prietenie si afect, l-a impins intr-o criza depresiva. Cu lacrimi in ochi, a destainuit celor mai fideli.
"Ce credeti ca ar merita un tip ca asta?".

Generalul Al Hazzah si fiul lui, un ofiter din Garda Republicana, au fost JUSTITIATI. Amanta generalului a fost spanzurata iar casele lor rase la pamant.
Condamnarea la moarte a fiului generalului fu contemplata drept "responsabilitate obiectiva" a crimei, adica EXTIENSIA condamnei si la membrii familiei vinovatului.

Dupa urcarea la putere a lui Saddam, vulgaritatea lui Sobha s-a accentuat peste orice masura.
Mama, la fel ca fiul, era orbita de sentimente de razbunare impotriva societatii, care mult timp o tinuse la marginile cele mai josnice.

Cand una din fiicele sale insarcinata avusese o febra elevata, fu transferita intr-o clinica privata condusa de un ilustru profesor.
Sobha l-a oprit pe culoar si, inaintea la toti cei prezenti, i-a urlat in fatza: "Fiu de c..., daca fiica-mea moare, pun o furca in fata spitalului si te spanzur cu mana mea !". Profesorul a lesinat dintr-odata. Sobha a murit in 1983.

"Eu eram si tata si mama pt. mine insami"

Saddam Hussein Al Majid Al Takriti, acesta este numele oficial, care apare pe carta lui de identitate, a trait in primii sai zece ani in satul Shawish, langa Takrit, intr-o cocioaba facuta din lut si betze de trestie, fara apa potabila si fara curent electric.

Ca sa mentina focul aprins foloseau balegarul din grajd. Tatal vitreg era un boss din bandele locale, controla' si instruia' un grup de tigani, care se ocupau de prostituate si de hotzomanii.

Ibrahim Al Hassan Al Majid, supranumit "Mincinosul", il ura' pe fiul vitreg. Din cauza lui se certa' cu Sobha, careia ii spunea:

"Asta este un fiu de caine, nu-l vreau in casa mea!". Saddam personal a povestit de ziua in care tatal vitreg l-a tras jos din pat urland :
"Da-te jos, fiu de c..., du-te si vezi de oi !".

Adesea Saddam era constrans sa se duca la FURAT gaini pe care le vindea. Adham, fiul major al lui Ibrahim Al Hassan avut de la prima nevasta, a povestit ca intr-o zi de sarbatoare islamica, in casa nu era absolut nimic de mancare.

Tatal vitreg le-a dat ordin, lui si lui Saddam, sa se duca sa FURE orice ca sa poata manca ceva. Cei doi au furat doua oi si asa au putut sa sarbatoreasca.

Tatal vitreg avea obiceiul sa-l bata pe Saddam peste picioare cu un batz acoperit de pacura, constringandu-l sa sara in continuu ca sa poata evita loviturile.

Saddam a petrecut primii sai 10 ani cu munci grele la camp, la pascut oile si cu furatul. Era TOTAL analfabet. Era schingiuit de tatal vitreg si complet neglijat de mama lui. Pentru amandoi, baiatul ar fi trebuit sa continuie sa mearga la pascut oile si cu furatul pe tot restul vietii lui.

"Eu eram tatal meu, Saddam era unica mea familie", a marturisit rais-ul. Acestea erau amintirile din copilaria lui dificila:
"De atunci am invatat sa am rabdare, sa suport si sa infrunt ferm necazurile vietii".

La varsta de 10 ani Saddam a comis primul omicidiu ucigand un pastor din vecinul trib Ajil, cu un pistol avut de la unchiul matern, generalul Khairallah Tulfah. Un marlan si un fanatic, simpatizant pt. Hitler si a ideologiei naziste, cu un cult pentru arme si pentru disciplina militara. Ofiter de armata, fusese destituit si arestat in 1941 pentru ca sustinuse o lovitura de tip filo-nazista la Baghdad, reprimata de englezi.

In 1981, unchiul Khairallah a scris un pamphlet intitulat:
"Trei specii pe care D-zeu nu ar fi trebuit sa le creeze: persanii, evreii si mustele".

Persanii pentru ca sunt "animale la care D-zeu le-a dat forma de creaturi umane". Evreii pentru ca sunt "un concentrat de gunoaie si de ramasite din alte popoare". Cat despre muste, remarca' el:
"D-zeu le-a facut pentru un scop absolut incomprensibil".

Urmarit de politie pentru omicidiul pastorului, Saddam fugi' din casa tatalui vitreg cautand adapost in locuinta unchiului matern (generalul), in satul Al Quja.

Dupa biografia oficiala, in care nu se pomeneste despre acest omicidiu, "Saddam fuge de acasa pentru ca, impins de varul matern Adnan Khairallah, a hotarat sa inceapa sa... studieze". Cica Saddam ar fi cerut parerea mamei si a tatalui vitreg, "respinsa in mod brusc" . Era in 1947.

Atunci, subliniaza biografia oficiala, Saddam "incepu' de unul singur, cum o facuse dintotdeauna, sa infrunte propriul destin".

Sadam hotarase deci sa mearga la scoala elementara din satul Takrit:
"Fu primul gest de rebeliune impotriva familiei sale", sustine biografia oficiala.
Abandonati mama si tatal vitreg, se pusese sub tutela unchiului matern, Khairallah Tulfah. Fugise in timpul noptii in timp ce toti dormeau.

Dar nici Khairallah Tulfah nu era intr-adevar afectionat de Saddam.
Chiar in anul in care Saddam fugise de acasa, l-a abandonat ca sa plece sa predea intr-o scoala din Baghdad.

Saddam incepu' sa frecventeze scoala elementara la Takrit. In timpul drumului de la Al Quja la Takrit purta cu el o companie inseparabila:
o VARGA DE FIER. O folosea ca sa-si faca drum printre tufisuri si ca sa alunge cainii vagabonzi.

Cand intra' in clasa ascundea varga sub dishdasheh, imbracamintea traditionala a taranilor irakieni si a intregii regiuni din Golf, asemanatoare cu o lunga tunica alba larga si fara nici o forma, care infasoara tot corpul pana la varful picioarelor. Cu toate bunelor lui intentii, Saddam incepu' curand sa iasa la iveala ca un elev fara nici un chef si neglijent.

Invatatoarea lui isi aminteste cit de impresionata a ramas de violenta sadica a baiatului:
"Aprindea un foc cu aschii de lemn de palmier, in jurul lui se adunau elevii care chiuleau de la scoala. Saddam incalzea in foc varga lui de fier, si abia vedea trecand un animal de povara, baga' varga sub burta animalului or in fundul lui".

Cu varga aceea Saddam se simtea "mare si tare". Datorita acelei vergi avea modul de a se distinge in violenta si peste colegii de scoala, de a gasi in supunerea lor un surogat de afect familiar.

Un fost coleg de scoala isi aminteste ca Saddam fura' pachetul cu mancare de la copii. Si daca ei incercau sa si-l reia atacandu-l in grup, el arunca' mancarea pe jos si o calca in picioare. Asa incat daca n-o putea manca el, nici altii sa nu o manance.

Cu maniere violente si forta lui brutala cu care se impunea peste toti, Saddam incepuse sa se distinga curand drept un mic boss local. Era inconjurat regular de un card de pusti care executau orbeste poruncile lui.

Lumea era atat de obisnuita de acea imagine incat, abia se auzeau de departe urlete si rafuieli intre copii, spuneau: "Iaca, vine Saddam".

Violenta si sadismul lui se reflectau si in cei care, dupa el, erau doar niste glume nevinovate. De exemplu, se apropi&#224; de un invatator batran de doctrina islamica si prefacandu-se ca-l imbratisa', ii baga un sarpe printre haine.>>

"BISMARCK"-UL ARAB

Cine l-a incurajat,... finantat si armat pe Saddam ?

Incepand cu anii '79, Saddam reusise sa capteze SIMPATIILE Occidentului, oferindu-i FRANTEI un raport PREFERENTIAL, imediat dupa ce semnase un Tratat de amicitie si cooperatie cu MOSCOVA.

In realitate, pe Saddam il interesau mai degraba ARMELE RUSESTI - sovietice pe atunci, la fel ca si cele FRANCEZE.

Occidentul considera acesti doi pasi ai lui Saddam ca un semn de autonomie, FRANTA si URSS il incurajau POLITIC si MILITAR.

Nu intanmplator la sfarsitul anilor '70, EUROPA l-a "botezat" pe Saddam
"Bismarckul Arab", iar NOUL Irak, o noua "PRUSSIA ARABA" in jurul careia ar fi orbitat SATELITELE arabe vecine.

In concluzie, Pinkie cherie, aici e chestie de SFERE de INFLUENTA, si tot ce se stie, oficial e de IBIRLIGATURI SOVIETICE si FRANVEZE, ma cherie...

Fu identificat, de occidentali, in SADDAM drept succesorul Sahului persan in rolul de GENDARME al Golfului Arab si erede al egipteanului NASSER, Leader al Pan-arabismului

Vezi
Charles Saint-Prot, in eseul Histoire de l'Irak din 1987 , Raymonde Barre, Claude Cheysson, Jean-Pierre Chevenement
si.... dulcis in fundo.... Jacques CHIRAC, presedintele de la France !