Editorial

Domnul Ciachir are o viziune intelectualista despre Ortodoxie si cauta sa ne demonstreze ce mare succes are Ortodoxia noastra in Occident si nu in fata mocofanilor, cum spune dansul, ci in fata intelectualilor, uitand de esecurile repetate pe care Ortodoxia le inregistreaza in tara, datorita luptelor dintre ierarhi si caderii morale a clerului ortodox. Afirmatia cu care incepe articolul si care apartine domnului Badilita este o afirmatie destul de dificil de probat in practica. Ce inteleg domnii Badilita si Ciachir prin cultura de sorginte ortodoxa si mai ales ce inteleg dansii prin Ortodoxie?

Acesti doi intelectuali care doresc sa-si proclame Ortodoxia in fata cetatii uita ca sunt implicati in luptele din sanul Sfantului Sinod si ca nu au reusit sa demonstreze apartenenta dansilor la Ortodoxia reala. In declamarile pe care le-au facut in legatura cu tensiunile din Ardeal a lipsit cu desavarsire iubirea de semeni si grija de a feri pe credinciosi de sminteala, mai ales ca dreptatea nu este de partea nimanui, ambele tabere dovedind goana dupa putere si slava desarta.

Nu stiu daca putem sa discutam despre existenta unei intelectualitati ortodoxe. Cu greu putem considera ca intelectualitatea ortodoxa este echivalentul armatelor de profesori de teologie care isi tiparesc cartile pe banii facultatilor (ai Statului) ori pe banii parohiei pe unde slujesc ca preoti, carti a caror valoare este supralicitata de mediile universitare teologice ortodoxe, fara a fi stabilita de cititor, de agora. Intelectuali ortodocsi nu pot fi nici bursierii, masteranzii ori doctoranzii care s-au napustit dupa 1989 spre institutiile catolice, protestante si ecumeniste sprijiniti fiind de episcopi si mitropoliti cu legaturi in lumea ecumenismului, acesti tineri care si-au regasit valoarea personala in practicarea unui dublu discurs - ecumenist in strainatate si ortodox in tara.

Intelectualul ortodox nu este cel care doar scrie carti ori traieste binisor pe banii statului ori ai parohiei pozand in ganditor ortodox, dar fiindu-i straina lupta pentru ziua de maine. Un astfel de om practica o Ortodoxie de parada, caci nu cunoaste greul vietii si deci, aplicarea concreta a valorilor credintei crestine ortodoxe, nu cunoaste nimic altceva decat festivismul colocviilor organizate de facultate, falsa odihna din timpul sejurului prin vreo manastire de protocol ori soapta de fariseu la intalnirile cu ierarhii cand hotarasc destinul vreunei mitropolii ori al vreunui slugarnic student ce merita o bursa prin strainatate.

Intelectualul care isi asuma Ortodoxia sfarseste prin a fi, simplu, ORTODOX, restul este doar context, individualizare si oricum nu are prea mare importanta. Ceea ce ne povesteste domnul Ciachir despre succesul Ortodoxiei la intelectualii Occidentului nu ma bucura. Daca ne-ar fi povestit despre mii de francezi, engelzi ori germani care trec la Ortodoxie, da, era vorba despre un succes. Faptul ca niste intelectuali privesc la Ortodoxie ca la o gimnastica a mintii, fiind fascinati de dimensiunile ei teoretice, eventual ritualice, fara sa-si asume trairea ei (poate doar cu cateva exceptii precum PS Marc) nu inseamna decat o picatura de apa limpede in marea mizerie morale a Occidentului.

Domnul Ciachir si cei ca dansul sa caute deocamdata spre Ortodoxia din tara, caci aici se da lupta. Daca sminteala in randul credinciosilor, imoralitatea din cler si ura dintre ierarhi se vor perpetua este foarte probabil ca nu vom mai avea puterea si mai ales ingaduinta lui Dumnezeu sa marturisim Ortodoxia in fata occidentalilor. Aici este chemarea noastra...