Editorial

Cu un singur lucru nu sunt de acord din articolul dlui paleologu: noica numai rationalist nu a fost. A profesat un soi de rationalism pedant, pentru ca -temandu-se de a ramane in istorie ca guru - a tinut sa pozeze in filosof sistematic.

Fara a fi rautacios, insa Noica nu a avut nici in clin nici in maneca cu acel tip de filosofie care cauta argumente. (Nici macar nu a cunoscut-o si nici nu l-a interesat sa o cunoasca). In "devenirea despre fiinta" scrie niste aberatii rizibile despre matematica (propune o teorie in care ridicarea la putere este operatia de baza a aritmeticii). Scrierile lui despre Logica lui hermes numai despre logica nu sunt.
Daca este ceva rationalist in Noica, este un spirit formal, pedant preluat insa in stil ludic. (Masinuta individual-determinatii-general si bolile culturii...). Cultura sa stiintifica se rezuma la o carte a lui monod, "hasard et necessite" Dar faptul ramane ca, pentru romania epocii de aur, contributia sa a fost ceva unic, poate mai mult nici nu se putea.

Alta remarca despre implicarile sale in politica, foarte irationale si ele. In tinerete el a fost legionar, la batranete ajunsese un adulator al lui ceausescu. (amanunt deseori uitat sau trecut sub tacere). Sloganul sau era acela ca trebuie sa fii de partea celor slabi, a celor care pierd (slogan care place fraierilor), insa realitatea este ca Noica a fost, pe cat a putut, mereu de partea celor la putere. (Poate exagerez daca insinuez ca a facut-o din pura lashitate, insa partial asta e adevarul).

Probabil ca singurele lucruri valoroase in filosofia lui sunt remarcile sale despre educatie, despre paideia, pe care orice tanar de 18-20 de ani ar trebui sa le citeasca (vide jurnalul filosofic, remarcile lui razlete scrise la maturitate). Dar nu mai mult decat atita. O masinuta care se invarte in gol. In tinerete, Noica a profesat un straniu "existentialism kantian" , pentru ca la maturitate sa devina un imitator al lui Hegel.

Soarta face ca Noica a cunoscut o glorie postuma enorma in primii ani dupa 90, cand a fost redescoperit si adulat in lipsa de ceva mai bun. O data cu accesul crescand al romanilor la filosofia contemporana occidentala, Noica a incetat de a mai fi luat in serios, cel putin in medii academice, si a fost complet uitat. Logica pendulului...probabil ca opera si influenta sa ar merita evaluata (in fine) in mod realist, macar ca fenomen cultural, daca nu ca valoare filosofica.

(in umila mea opinie)

Gloria lui Noica nu dateaza numai din anii 90. Fara sa fiu un academic, l-am citit in anii 80 si era mai "glorios" atunci, probabil si in contrast cu societatea oficiala care ne inconjura", decat in anii 90. N-am sentimentul ca valoarea lui ar fi mai mica acum. Poate a cititorilor sai.