Editorial

In ziarul de ieri, dl. S. R. Stanescu - comentand cateva randuri din discursul lui Ion Iliescu - scria "voi raspunde provocarii", ca si cum presedintele statului i s-ar fi adresat personal dansului. Normal ar fi fost , pentru o corecta si obiectiva informare a cititorilor, sa se fi prezentat, chiar in rezumat, principalele idei din discursul cu pricina. Pentru a intelege la ce se refera dansul, a trebuit sa citesc in extenso discursul (www.presidency.ro).
Exista un procedeu amuzant de a privi istoria, atunci cand nu se examineaza faptele si situatiile reale, ci cand - "post festum" - se fac aprecieri de genul "ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost bunica fata". Cam asa este si cu "ce bine ar fi fost daca inca de la inceput am fi aplicat terapia de soc". Terapia de soc ar fi insemnat in primul rand privatizarea rapida a intreprinderilor industriale si firmelor comerciale. Cui i-ar fi fost utila aceasta trecere pripita in proprietate privata a bunurilor statului ? Desigur nu celor saraci. Un exemplu "reusit "de terapie de soc a fost aplicat in Rusia de Ciubais - prim adjunct al lui Eltin. Acolo s-au privatizat in doar sase luni 80 % din industria ruseasca. In felul acesta au aparut acei "oligarhi" ca Hodorkovski (fost activist al Komsomolului), Abramovici, Gusinski (fost director de teatru), Berezovski si Potanin (fosti directori de intreprinderi de comert exterior) etc. si care, peste noapte, au devenit miliardari in dolari. S-a evaluat ca in doar zece ani, s-au depus de acesti oligarhi in bancile din occident suma de 200 miliarde dolari. Dar sa-i lasm pe rusi cu necazurile lor. Chiar ieri, in ZIUA s-a publicat lista celor mai bogati oameni politici romani. Oare s-a aratat undeva in presa modul in care un arhitect, fost secretar de organizatie PCR la Institutul de Arhitectura (ati inteles cred ca e vorba de dl. Dinu Patriciu) a reusit sa devina proprietarul rafinariei Petromidia si sa fie in numai 15 ani posesorul unei frumoase averi de 350 milioane dolari ? Si aceiasi intrebare s-ar putea pune si pentru ceilalti magnati ai noului capitalism romanesc, risipiti pe diverse partide.
Mi se pare deci ca Ion Iliescu greseste cand sustine ca : " in Romania anilor 90 nu era posibila o abordare de tipul "terapiei de soc" pentru ca suportabilitatea sociala a reformelor reprezenta o constrangere careia am fost obligati sa-i dam raspunsuri". In realitate a avut loc o asemenea terapie de soc, atunci cand s-au vandut flota comerciala in valoare de peste 11.000 miliarde lei . Sau cand s-a privatizat Soc. de telefoane , monopol profitabil al statului roman, inlocuindu-se cu un monopol, tot de stat, dar strain, devenit apoi foarte profitabil. Sau cand s-a vandut norvegienilor pe un pret derizoriu, uriasa presa de 16 mii de tone de la IMGB, inchizandu-se uzina si aruncandu-se in strada mii de muncitori. Si s-ar mai putea continua cu asemenea exemple. Dar dl. S.R.S. nu ne lamureste nici de ce, in cei 4 ani aflati la putere, partidele liberal-conservatoare (indiferent cum se numeau fiecare), nu au fost capabile sa aplice terapia de soc. Doua sunt dupa mine explicatiile : fie au simtit si ele, ceeace spune si Iliescu, anume ca societatea nu ar fi suportat asemenea masuri drastice; fie ca terapia se aplica deja cu succes si nu trebuia deranjata prin masuri pripite. Si, trebuie sa o recunoastem , aplicarea ei s-a intensificat in ultimii 4 ani, sub guvernul Nastase . Dar pentru "oligarhii" romani, faptul ca terapia s-a aplicat mai lent, in mai multi ani, a fost o pierdere de timp si bineinteles, de profit. Fostul presedinte al Frantei, Fr. Mitterrand recunostea existenta in continuare a luptei de clasa si spunea ca sursa ei este faptul "ca bogatii vor sa devina tot mai bogati, iar cei saraci isi apara dreptul la o viata demna". Sa reflectam la aceste cuvinte in anii urmatori.

Nea Grue, sa-ti spuna Gogu tie o vorba...

Pe linga problema economica a societatii noastre mai avem una - poate chiar mai importanta - problema democratiei.

Si uite ca la capitolul "democratie", PSD-ul lui Iliescu a mai ramas corigent "un trimestru". Si de aia trebuie sa ramina repetent, poate trebuie chiar exmatriculat.

Intr-un stat in care Justitia este subordonata politic, intr-un stat in care oamenii Presedintelui au stors bugetul pina cand a ramas fara vlaga, intr-un stat in care Presedintele este un demagog si un cinic notoriu, cu bla-bla-urile sale populiste, in care vezi-doamne, vrea sa starpeasca saracia si coruptia, dar, pe la spate, infige "sula'n coasta" poporului, un stat in care libertatea presei si a mass-media este amenintata cu disparitia, ei bine, un asemenea stat nu este deloc democratic, iar Presedinte si al sau partid pseudo-totalitar nu are ce cauta pe scena politica a tarii!

Aici este diferenta majora intre PSD+PUR si PNL-PD!
Si eu cred ca este ESENTIALA!


La 2004-10-29 00:46:47, N. Grue a scris:

> In ziarul de ieri, dl. S. R. Stanescu - comentand cateva randuri din
> discursul lui Ion Iliescu - scria "voi raspunde
> provocarii", ca si cum presedintele statului i s-ar fi adresat
> personal dansului. Normal ar fi fost , pentru o corecta si obiectiva
> informare a cititorilor, sa se fi prezentat, chiar in rezumat,
> principalele idei din discursul cu pricina. Pentru a intelege la ce
> se refera dansul, a trebuit sa citesc in extenso discursul
> (www.presidency.ro).
> Exista un procedeu amuzant de a privi istoria, atunci cand nu se
> examineaza faptele si situatiile reale, ci cand - "post
> festum" - se fac aprecieri de genul "ce s-ar fi intamplat
> daca ar fi fost bunica fata". Cam asa este si cu "ce bine
> ar fi fost daca inca de la inceput am fi aplicat terapia de
> soc". Terapia de soc ar fi insemnat in primul rand privatizarea
> rapida a intreprinderilor industriale si firmelor comerciale. Cui
> i-ar fi fost utila aceasta trecere pripita in proprietate privata a
> bunurilor statului ? Desigur nu celor saraci. Un exemplu
> "reusit "de terapie de soc a fost aplicat in Rusia de
> Ciubais - prim adjunct al lui Eltin. Acolo s-au privatizat in doar
> sase luni 80 % din industria ruseasca. In felul acesta au aparut acei
> "oligarhi" ca Hodorkovski (fost activist al Komsomolului),
> Abramovici, Gusinski (fost director de teatru), Berezovski si Potanin
> (fosti directori de intreprinderi de comert exterior) etc. si care,
> peste noapte, au devenit miliardari in dolari. S-a evaluat ca in doar
> zece ani, s-au depus de acesti oligarhi in bancile din occident suma
> de 200 miliarde dolari. Dar sa-i lasm pe rusi cu necazurile lor.
> Chiar ieri, in ZIUA s-a publicat lista celor mai bogati oameni
> politici romani. Oare s-a aratat undeva in presa modul in care un
> arhitect, fost secretar de organizatie PCR la Institutul de
> Arhitectura (ati inteles cred ca e vorba de dl. Dinu Patriciu) a
> reusit sa devina proprietarul rafinariei Petromidia si sa fie in
> numai 15 ani posesorul unei frumoase averi de 350 milioane dolari ?
> Si aceiasi intrebare s-ar putea pune si pentru ceilalti magnati ai
> noului capitalism romanesc, risipiti pe diverse partide.
> Mi se pare deci ca Ion Iliescu greseste cand sustine ca : " in
> Romania anilor 90 nu era posibila o abordare de tipul "terapiei
> de soc" pentru ca suportabilitatea sociala a reformelor
> reprezenta o constrangere careia am fost obligati sa-i dam
> raspunsuri". In realitate a avut loc o asemenea terapie de soc,
> atunci cand s-au vandut flota comerciala in valoare de peste 11.000
> miliarde lei . Sau cand s-a privatizat Soc. de telefoane , monopol
> profitabil al statului roman, inlocuindu-se cu un monopol, tot de
> stat, dar strain, devenit apoi foarte profitabil. Sau cand s-a
> vandut norvegienilor pe un pret derizoriu, uriasa presa de 16 mii de
> tone de la IMGB, inchizandu-se uzina si aruncandu-se in strada mii de
> muncitori. Si s-ar mai putea continua cu asemenea exemple. Dar dl.
> S.R.S. nu ne lamureste nici de ce, in cei 4 ani aflati la putere,
> partidele liberal-conservatoare (indiferent cum se numeau fiecare),
> nu au fost capabile sa aplice terapia de soc. Doua sunt dupa mine
> explicatiile : fie au simtit si ele, ceeace spune si Iliescu, anume
> ca societatea nu ar fi suportat asemenea masuri drastice; fie ca
> terapia se aplica deja cu succes si nu trebuia deranjata prin masuri
> pripite. Si, trebuie sa o recunoastem , aplicarea ei s-a intensificat
> in ultimii 4 ani, sub guvernul Nastase . Dar pentru
> "oligarhii" romani, faptul ca terapia s-a aplicat mai lent,
> in mai multi ani, a fost o pierdere de timp si bineinteles, de profit.
> Fostul presedinte al Frantei, Fr. Mitterrand recunostea existenta in
> continuare a luptei de clasa si spunea ca sursa ei este faptul
> "ca bogatii vor sa devina tot mai bogati, iar cei saraci isi
> apara dreptul la o viata demna". Sa reflectam la aceste cuvinte
> in anii urmatori.
> 

"Dar dl. S.R.S. nu ne lamureste nici de ce, in cei 4 ani aflati la putere, partidele liberal-conservatoare (indiferent cum se numeau fiecare), nu au fost capabile sa aplice terapia de soc."
A fost o incercare firava, nu prea reusita din.... Totusi efectul s-a vazut in aritmetica: 4(patru) ani de guvernare PSD DAR 5 (cinci) ani de crestere economica1

La 2004-10-29 09:00:07, gogu TIM a scris:

> Nea Grue, sa-ti spuna Gogu tie o vorba...
>
> Pe linga problema economica a societatii noastre mai avem una - poate
> chiar mai importanta - problema democratiei.
>
Ce e aia? Atunci cand unii nu isi ostenesc "neuronu" sa vada ce se intampla in jur, sa afle DE Ce se intampla,..., dar hotarasc soarta mea? Mare porcarie!