Politica

KuK si-a cerut rasplata de la Marele Eminescu. Si a primit-o ! Si atunci, vanzarea, tradarea si banditismul, erau la ele acasa. Spre regretul nostru etern.

La fel ca, Dumnezeu sa-l odihneasca, lui Emanuil Gojdu !

Pana la urma, toata bogatia acumulata de Gojdu, a fost furata fara rusine. Iar Eminescu a platit cu viata, pentru ca deranja, cel mai mult, interesele KuK.

Aceste asunt faptele reale, nu minciunile melodramatice care continua sa se propage fara odihna.

Nu am facut efortul de a afla cati romani erau in capitala regatului ungar. In Bucuresti sunt, azi, intre 300-500 mii de unguri. Fiecare merge, in tara lui, acolo unde ii e mai bune, sau acolo unde trebuie. Etc.

Ma intreb, de ce numai noi, romanii, avem un astfel de discurs, atent la minoritati, pe care nu-l profesam fara sa ne sprijinim pe fapte ? Si, de ce, nici macar in acest blog, n-am vazut ceva similar, din parte minoritarilor. Numai minciuni, din cele mai ordinare, la adresa tarii noastre (mele), mai ales acolo unde ele nu au cum sa incapa. Pentru ca faptele sunt fapte. Fapte, care pun intro lumina de mare dezonoare chiar pe cei care pretind ce pretind. Asa se manifesta lipsa de onoare.

Nu am sa fac un secret dintrun dialog purtat cu un ungur: “Stiti care e diferenta intre un ungur si un roman ? Nu stiu ! Daca te duci la ungur si-l rogi sa te ajute, spunandu-i ca mori de foame, te trimite la munca. Romanul, iti da !”. Dialogul e real. Nu absolutizez.

Exemplul cu Eminescu si altele de atunci, precum bancnotele (am vazut, personal, o mondea), sunt reale, dar nu semnificative. Semnificativa a fost legea lui Apponyi, falsificarea permanenta a alegerilor in Regatul Ungar, politica dusmanoasa a acelui stat contra a tot ce era de alta limba (rasa), tratamentul aplicat militarilor romani in WW 1, miile de morti romani in lagarele de prizonieri si multe altele.

Chiar daca o comparatie intre romanii din Ungaria de atunci, si ungurii din Romania de azi, e foarte hazardata si trasa de par, e totusi o urma de adevar in ce spui. Numai ca liderii ungurilor din Romania, intre timp deventi foarte mari grofi, unii in dorinta de asi ascunde pacatele sau frustrarile, justificate, sau nu, au scapat o ocazie extraordinara, pentru a le fi mai bine. Nu lor, ci “supusilor” lor. Au facut exact ce au facut si cei care i-au indoctrinat: au folosit pe scara mare minciuna, manipularea, ura si altele, ca instrumente politice. Au abatut permanent atentia de la marile probleme din zonele minoritare. Pentru ca, aproape neintrerupt, au fost la guvernare, raspunderea lor este dubla. Si fata de minoritate, si fata de majoritate. Dar, mai ales, fata de minoritate.