Cultura

Citind Jurnalul lui Sebastian (Iosef Hechter) am avut un motiv in plus sa-i admir si iubesc pe Mircea Eliade si Camil Petrescu, si pe altii ca ei din paginile jurnalului. Tesu Solomovici greseste foarte mult (dar nu e de mirare aceasta "greseala" la un evreu) atunci cind afirma ca antisemitismul este produsul ignorantei. Este exact invers. Numai cei ignoranti pot avea simpatie sau intelegere pentru evrei si ii pot accepta de bunavoie in cadrul natiunii lor. Cei care cunosc istorie, fapte, sunt bine documentati, inteleg imediat rolul nefast al acelui corp strain care este comunitatea evreiasca, raul pe care l-a facut si il face tarii lor si devin, automant, antisemiti. Afirmatia lui Solomovici este de doua ori gresita: antisemit este un cuvint care nu se poate raporta la Sebastian/Hechter, care nu era semit, ci un pseudo-evreu khazar, a carui familie venise din stepele Asiei, fara sa-i invite sau sa-i doreasca nimeni in tara noastra. Jurnalul lui Iosef Hechter cuprinde o perioada foarte zbuciumata din istoria Romaniei. Nicaieri in jurnalul lui nu gasesti un singur rind din care, chiar daca nu este spus direct, macar sa simti durere pentru suferintele poporului roman. Nimic. Numai lamentatii sau indignare pentru "suferintele" lui sau ale evreilor. Poporul roman nu il interesa pe el decit atunci cind ii rejecta de conationalii lui sau pe el. In tot cuprinsul Jurnalului el se face ca nu intelege ca prietenii si colegii lui nu pe el il rejectau (un om inteligent, cultivat si talentat), ci ideile si sentimentele lui anti-romanesti. Jurnalul semnat Sebastian m-a dezamagit foarte mult. La fel Cum am devenit huligan si De doua mii de ani. Pentru ca la inceput eu stiam de un scriitor si dramaturg roman care imi placea foarte mult cu un frumos nume romanesc. Citind aceste trei carti am realizat cu tristete ca Mihail Sebastian NU ESTE ROMAN. Steaua fara nume (printre altele) continua sa imi placa. IOSEF HECHTER NU!