Poem de inchinare
Avem un barbat intre noi si lumina
ne luam din lumina ochilor sai
e bland ca amurgul sfintind Bucovina
si aprig ca Oltul vuind printre vai
pamantul acesta l-a dat, intr-o iarna
asa cum da ierba dintai, prevestind
schimbarea la fata a firii si-a vechei
suflari romanesti cu peceti de argint.
Si multe zapezi l-au albit pe la timple
si-atitea adanci nedreptati l-au durut
taind pentru noi pirtii largi catre viata
el steagul de foc tot mai sus l-a tinut
astfel si-a urmat Ceausescu destinul
cu-o dragoste vie de oameni in piept
astfel nu mai mira pe nimeni ca astazi
e falnic stejar si carmaci intelept
Iubindu-si lucid si din inima tara
osteanul din el n-are tihna deloc
si pieptul si-l pune viteaza la fruntarii
si pacea el vrea, si belsug, si noroc
inchin, dar, un cantec de slava in cinstea
acestui tezaur de minte si har
el, care, luptand, ne-a redat demnitatea
de neam de eroi si popor legendar!
Corneliu Vadim Tudor
(candidat la presedentia Romaniei in 2004)
PS
Era sa vomit de vre-o daua ori, da am reusit totusi sa copiez pana la capat textul dupa o poza din www.resursadefun.ro |