Politica

Sa ne reamintim, cu drag

Floare Albastra

de Mihai Eminescu (autor canonic)
poezie romantica
idila filozofica

"«Iar te-ai cufundat in stele
Si in nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vietei mele.

In zadar rauri in soare ,
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile asire
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare -
Nu cata in departare
Fericirea ta, iubite!»

Astfel zise mititica, . .
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul; .
Eu am ras, n-am zis nimica.

«Hai in codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang in vale,
Stanca sta sa se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Langa bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sede in foi de mure

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-ata'gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are!

Cand prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noapfea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat,

Pe carare-n bolti de frunze,
Apucand spre sat in vale, .
"Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?»

Inc-o gura - si dispare...
Ca un stalp eu stam in luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi dulce floare!

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra! floare-albastra!.
Totusi... este trist in lume!"

La 2010-01-15 20:33:11, Pribeagul a scris:

>
> Sa ne reamintim, cu drag
>
> Floare Albastra
>
>
>
>
E VORBA DE EMINOVICI ?

La 2010-01-15 20:33:11, Pribeagul a scris:

>
> Sa ne reamintim, cu drag
>
> Floare Albastra
>
> de Mihai Eminescu (autor canonic)
> poezie romantica
> idila filozofica
>
> "«Iar te-ai cufundat in stele
> Si in nori si-n ceruri nalte?
> De nu m-ai uita incalte,
> Sufletul vietei mele.
>
> In zadar rauri in soare ,
> Gramadesti-n a ta gandire
> Si campiile asire
> Si intunecata mare;
>
> Piramidele-nvechite
> Urca-n cer varful lor mare -
> Nu cata in departare
> Fericirea ta, iubite!»
>
> Astfel zise mititica, . .
> Dulce netezindu-mi parul.
> Ah! ea spuse adevarul; .
> Eu am ras, n-am zis nimica.
>
> «Hai in codrul cu verdeata,
> Und-izvoare plang in vale,
> Stanca sta sa se pravale
> In prapastia mareata.
>
> Acolo-n ochi de padure,
> Langa bolta cea senina
> Si sub trestia cea lina
> Vom sede in foi de mure
>
> Si mi-i spune-atunci povesti
> Si minciuni cu-ata'gurita,
> Eu pe-un fir de romanita
> Voi cerca de ma iubesti.
>
> Si de-a soarelui caldura
> Voi fi rosie ca marul,
> Mi-oi desface de-aur parul,
> Sa-ti astup cu dansul gura.
>
> De mi-i da o sarutare,
> Nime-n lume n-a s-o stie,
> Caci va fi sub palarie -
> S-apoi cine treaba are!
>
> Cand prin crengi s-a fi ivit
> Luna-n noapfea cea de vara,
> Mi-i tinea de subsuoara,
> Te-oi tinea de dupa gat,
>
> Pe carare-n bolti de frunze,
> Apucand spre sat in vale, .
> "Ne-om da sarutari pe cale,
> Dulci ca florile ascunse.
>
> Si sosind l-al portii prag,
> Vom vorbi-n intunecime;
> Grija noastra n-aib-o nime,
> Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?»
>
> Inc-o gura - si dispare...
> Ca un stalp eu stam in luna!
> Ce frumoasa, ce nebuna
> E albastra-mi dulce floare!
>
> Si te-ai dus, dulce minune,
> S-a murit iubirea noastra -
> Floare-albastra! floare-albastra!.
> Totusi... este trist in lume!"
>
>
E VORBA DE MA-TA MAI !!!!

E VORBA DE UN JEG BLESTEMAT PEDELIST!



La 2010-01-15 22:22:05, umilul a scris:

> > Inc-o gura - si dispare...
> > Ca un stalp eu stam in luna!
> > Ce frumoasa, ce nebuna
> > E albastra-mi dulce floare!
> >
> > Si te-ai dus, dulce minune,
> > S-a murit iubirea noastra -
> > Floare-albastra! floare-albastra!.
> > Totusi... este trist in lume!"


E VORBA DE MA-TA MAI !!!!

Cred ca ai dreptate....))))))))


La 2010-01-15 22:22:05, umilul a scris:

> La 2010-01-15 20:33:11, Pribeagul a scris:
>
> >
> > Sa ne reamintim, cu drag
> >
> > Floare Albastra
> >
> > de Mihai Eminescu (autor canonic)
> > poezie romantica
> > idila filozofica
> >
> > "«Iar te-ai cufundat in stele
> > Si in nori si-n ceruri nalte?
> > De nu m-ai uita incalte,
> > Sufletul vietei mele.
> >
> > In zadar rauri in soare ,
> > Gramadesti-n a ta gandire
> > Si campiile asire
> > Si intunecata mare;
> >
> > Piramidele-nvechite
> > Urca-n cer varful lor mare -
> > Nu cata in departare
> > Fericirea ta, iubite!»
> >
> > Astfel zise mititica, . .
> > Dulce netezindu-mi parul.
> > Ah! ea spuse adevarul; .
> > Eu am ras, n-am zis nimica.
> >
> > «Hai in codrul cu verdeata,
> > Und-izvoare plang in vale,
> > Stanca sta sa se pravale
> > In prapastia mareata.
> >
> > Acolo-n ochi de padure,
> > Langa bolta cea senina
> > Si sub trestia cea lina
> > Vom sede in foi de mure
> >
> > Si mi-i spune-atunci povesti
> > Si minciuni cu-ata'gurita,
> > Eu pe-un fir de romanita
> > Voi cerca de ma iubesti.
> >
> > Si de-a soarelui caldura
> > Voi fi rosie ca marul,
> > Mi-oi desface de-aur parul,
> > Sa-ti astup cu dansul gura.
> >
> > De mi-i da o sarutare,
> > Nime-n lume n-a s-o stie,
> > Caci va fi sub palarie -
> > S-apoi cine treaba are!
> >
> > Cand prin crengi s-a fi ivit
> > Luna-n noapfea cea de vara,
> > Mi-i tinea de subsuoara,
> > Te-oi tinea de dupa gat,
> >
> > Pe carare-n bolti de frunze,
> > Apucand spre sat in vale, .
> > "Ne-om da sarutari pe cale,
> > Dulci ca florile ascunse.
> >
> > Si sosind l-al portii prag,
> > Vom vorbi-n intunecime;
> > Grija noastra n-aib-o nime,
> > Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?»
> >
> > Inc-o gura - si dispare...
> > Ca un stalp eu stam in luna!
> > Ce frumoasa, ce nebuna
> > E albastra-mi dulce floare!
> >
> > Si te-ai dus, dulce minune,
> > S-a murit iubirea noastra -
> > Floare-albastra! floare-albastra!.
> > Totusi... este trist in lume!"
> >
> >
> E VORBA DE MA-TA MAI !!!!
>