Analize si comentarii

In anii 1996-2000 miscarea civica s-a ocupat de Eminescu, de Eliade, de Goma, de diferitele "derapaje". Nu a avut timp sa-l desfiinteze pe Vadim, nici sa elaboreze inca de pe atunci o critica a sistemului totalitar care sa devina clasica.

Faptul ca expresia "dictatura comunista" nu a fost inlocuita cu sintagma "totalitarismul comunist", este o mare pierdere pentru Romania, foarte devreme intrevazuta de doamna Monica Lovinescu, mult inainte de a nu mai publica in "Romania literara". Cramponandu-ne de faptul ca noi am avut aici totalitarism de inspiratie kimirsenista, am fi putut explica de ce ne europenizam intr-un esalon intarziat, si in exterior, si mai ales in interior, unde multi publicisti folosesc explicatii bazate pe postularea primitivismului poporului roman, care mai e si ortodox, aruncand deci vina pe populatie, nu pe nimicirea elitelor si imposibilitatea refacerii lor din lipsa infrastructurii pentru munca intelectuala: nu avem biblioteci, nici macar virtuale.

Nu este exclus ca intolerabilitatea formulei "genocid comunist" sa tina de faptul ca Occidentul a ramas criptorasist in gandirea intima, chiar si dupa Procesul de la Nurnberg: pentru el nu conteaza daca au pierit din motive marxiste zeci de milioane de sud-asiatici, chinezi, sud-americani, africani, popoare cucerite de tarism, romani, bulgari...

Propunerea de a folosi termenul "politicid", tot atat de inexistent juridic ca si cel de "genocid comunist", este bizara, ilogica.

Manualul despre Holocaust nu a ramas doar o propunere: programa cursului optional "Istoria Evreilor. Holocaustul" a fost aprobata prin OMEC nr. 3916/2004 si revizuita prin Ordinul nr. 3595/15.03.2005. Exista si un Ghid privind predarea Holocaustului.
Nu cred ca astfel de cursuri incarca fara folos programul liceenilor.
Manualul despre consecintele comunismului romanesc ar da, poate, elevilor performanti, olimpicilor, din ce in ce mai putin incantati sa se declare europenilor "romani" in postromanism, cel putin amintita explicatie pentru inapoierea tarii lor, cand dupa epurarea manualelor si valurile de deconstructii si demitizari singurele modele de succes au ramas pentru tinerii nostri multmediatizatele vipuri de consum.

Cat priveste a se atinge cineva de pensiile si in general de prosperitatea nomenclaturii si a urmasilor ei, e nebunie curata! Indrazneala ar avea consecinte dramatice, terorismul din decembrie 1989 fiind nascut nu din problema consolidarii puterii perestroikiste, necontestate cata vreme dl Ion Iliescu se pusese la coada listei CFSN, ci din necesitatea de a intoarce cu orice pret revolutionarii la casele lor, in semiintunericul tv, incat n-a mai fost pradata nici o vila de adevarat comunist.