Analize si comentarii

"Atunci, a fost inutil demersul presedintelui Basescu? Nu si pentru el. Prezentarea "raportului Tismaneanu" in fata Camerelor reunite ale Parlamentului a reprezentat un simplu exercitiu de imagine. O ingenioasa lovitura publicitara, planificata din vreme."

Doamna M.Munteanu nu vede demersul acesta decat prin perspectiva ochelarilor cinici cu care a fost obisnuita de clasa politica romaneasca.
Probabil ca a fost sceptica si in aprilie 2006 cand Basescu a declarat ca el are nevoie de un document stiintific pentru a condamna comunismul.

Pai de ce sa aiba nevoie Basescu de un document elaborat cu seriozitate care sa reziste la trecerea tavalugului timpului peste multitudinea de declaratii de sub cupola Parlamentului.

Poate ca Basescu chiar nu credea ca este necesara o condamnare a comunismului, desi dupa cum s-a observat ieri, comunistii inca mai au un cuvant de spus, fie el si huliganic, in viata noastra politica.
Dar mai degraba, a facut ceea ce nimeni nu s-a gandit pana la el, si anume de a merge pe calea mai grea a unui demers si anume acela al seriozitatii atat prin mijloace cat si prin forma rezultatului, in opozitie cu enuntarea unei platitudini formale despre condamnarea comunismului doar pentru a mai bifa ceva de pe lista de activitati a presedintelui.

Iar daca M.Munteanu inca crede ca Basescu se amageste ca acest gest ii poate aduce favoruri electorale, ar trebui sa-si aminteasca de fenomenul Pietii Universitatii din primavara 1990 cand enuntarea, fie si articulata a unor principii general valabile legate de evolutia Romaniei, a adus de fapt deservicii electorale intentiei participantilor.