Eveniment

1. Acest articol reflecta extraordinar de realist, complexitatea problemei coruptiei in ansamblul ei si, implicit, neidentificarea, pana in prezent, a unei strategii de rezolvare eficienta, adica prin deschiderea concreta, punctuala a breselor menite sa atinga miezul problemei.
Aceasta este realitatea trista, din pacate, dar nici nu se intrevad sanse de indreptare atat timp cat se insista, in mod esential gresit, pe ideea de imagine a eficientei in combaterea coruptiei, ca si cum ar fi prioritara impresia ca se face dovada unei preocupari si mai putin solutionarea propriu-zisa. Exista riscul sa nu se lase nimeni pacalit de o astfel de abordare si peste ceva timp sa se observe ca s-a pierdut timpul. Mai concret, daca in cateva luni vor fi condamnati penal 4-5 indivizi, in cauze de coruptie ( gen luare de mita, favorizare sau instigare, o privatizare nelegala, etc ), vom realiza tardiv ca doar am inlaturat cu pipeta 4-5 picaturi nesemnificative dintr-un vas de mii de metri cubi. Chiar daca inculpatii ar avea functiile de ministru sau parlamentar, ce se rezolva cu asta? Eu cred ca aproape nimic, Vor fi mai retinuti oarecum alti amatori si am dovedit un inceput. Un inceput de ce? Care este si unde este restul problemei coruptiei ?
Nu ma refer la absolvirea celor vinovati, doar la insuficienta abordarii.
2. Este o problema de intelegere si abordare gresita a adevaratei coruptii, iar eu cred ca se porneste in mod gresit de la prezumtia includerii coruptiei in justitie in coruptia pe ansamblul ei. ( asa ar trebui sa fie daca problema se abordeaza cantitativ, nu si din punct de vedere al influentei catastrofale pe care o exercita coruptia din justitie, ea creaza mediul propice dezvotarii coruptiei de orice fel) Reciproc, se poate observa ca daca sunt condamnati cei 4-5 vinovati, nu are nici o influenta asupra coruptiei din justitie. ( inclusa oricum in temele de rezolvat). Coruptia din justitie este generatorul, stimulatorul si intretinatorul tuturar formelor de coruptie si a relelor din aceasta tara.
AICI ESTE EPICENTRUL PROBLEMEI si nu in anii de condamnare dati catorva persoane sau recuperarea unui prejudiciu creat de acestia, oricum infim fata de prejudiciile produde de coruptia in justitie. V-ati intrebat vreodata LA CATE MILIARDE DE DE DOLARI poate ajunge pierderea creata de injustitie numai unui procent de 10 % dintre cetatenii acestei tari, care ar fi prejudiciati doar de cate 100 miliooane lei? Dar daca familii intregi sunt jefuite de terenuri, case, autoturisme etc in favoarea unei clientele, la cat se pot evalua pierderile materiale ale justitiabilului furat fara menajamente, prin intentii de o evidenta crasa, apoi chiar pierderile electorale ale guvernarii care inseala speranta schimbarii ? Dar daca am precizat doar un procent modic si este vorba de mult mai mult, iar la baza stabilitatii de tip monolit a coruptiei in justitie sta tocmai irevocabilitatea deciziilor nelegale si insasi protejarea sistemului in care INTERESUL judecatorilor nu poate fi zdruncinat in nici un mod? Am mai aratat ca fara o instanta de control judiciar corupta, nu poate exista coruptie in justitie si invers.
3. Catelusul meu, pe cat este de micut, este foarte bagacios sa latre. sa se dea voinic, dar cand trecem pe langa caini mari, da nervos din piciorusele din spate si ma priveste neputincios, ca nu stie cum sa ma apere. Nici macar nu mai latra in aceasta situatie, dar se roteste intr-un mod ciudat, ca si cum nu stie pe unde sa intervina.
Vad aceeasi imagine la gandul ca nu se stie pe unde sa se inceapa odata o rezolvare, si nu de ne roti in jurul . . . ineficientei.
Cauza este la varf, tot la varf trebuie atacata problema. Instinctul de conservare al sistemului juridic a creat anticorpi care apara DE SUS IN JOS, la fel trebuie introdus si trastamentul adecvat.
4. Dau un singur exemplu de incercare ineficienta a masurilor de reforma in justitie si ma opresc. Legea 303/04 prevede sanctiuni disciplinare pt. judecatori si pentru a se da posibilitatea rejudecarii cauzelor in care s-au comis abaterile grave, din vara, prin legea 219/05, s-a suplimentat art. 322 din Cod pr. civila ( pct. 4) cu motivul revizuirii in acest caz. Dar, cand e vorba de un recurs, art. 322 se refera numai la revizuirea hotararilor care evoca fondul si motivul nu are aplicabilitate (pentru cazul cand doar s-a mentinut hotararea recurata, cand nu s-a mai judecat cauza). Cu alte cuvinte, poti fi lucrat de un judecator fara sa se fi evocat fondul, dar nu poti obtine revizuirea cu toate ca s-a comis o abatere grava. Solutia era sa se prevada expres ca revizuirea se face indiferent daca s-a evocat sau nu fondul cauzei. ( altfel, judecatorul poate sa-ti faca, la sigur, orice in favoarea altuia sau si a lui). Recursurile in care nu se mai evoca fondul sunt si cele mai frecvente, iar daca s-a omis acest aspect s-ar putea ca explicatia sa duca undeva. Intr-un loc unde se vor gasi si explicatiile altor prevederi ineficiente, gandite tocmai in sensul sa ramana fara aplicabilitate. Repet, toate drumurile duc la varful sistemului. Una este sa ai incredere in dorinta de rezolvare si alta in reusita practica.

Jos cu palaria, ai sesizat corect niste aspecte.
Singurul lucru pe care l-as reprosa postarii tale este ca nu prea se aliniaza pozitiei oficiale - coruptii sunt aia, clar stabiliti, dovezile sunt clare, cand ajungem la putere ii tragem in teapa!

Ori....te-ai dat si tu cu "aia", ca prea le intorci ca la Ploiesti?

La 2005-12-22 03:28:51, OARE CINE a scris:

> 1. Acest articol reflecta extraordinar de realist, complexitatea
> problemei coruptiei in ansamblul ei si, implicit, neidentificarea,
> pana in prezent, a unei strategii de rezolvare eficienta, adica prin
> deschiderea concreta, punctuala a breselor menite sa atinga miezul
> problemei.
> Aceasta este realitatea trista, din pacate, dar nici nu se intrevad
> sanse de indreptare atat timp cat se insista, in mod esential gresit,
> pe ideea de imagine a eficientei in combaterea coruptiei, ca si cum ar
> fi prioritara impresia ca se face dovada unei preocupari si mai putin
> solutionarea propriu-zisa. Exista riscul sa nu se lase nimeni pacalit
> de o astfel de abordare si peste ceva timp sa se observe ca s-a
> pierdut timpul. Mai concret, daca in cateva luni vor fi condamnati
> penal 4-5 indivizi, in cauze de coruptie ( gen luare de mita,
> favorizare sau instigare, o privatizare nelegala, etc ), vom realiza
> tardiv ca doar am inlaturat cu pipeta 4-5 picaturi nesemnificative
> dintr-un vas de mii de metri cubi. Chiar daca inculpatii ar avea
> functiile de ministru sau parlamentar, ce se rezolva cu asta? Eu cred
> ca aproape nimic, Vor fi mai retinuti oarecum alti amatori si am
> dovedit un inceput. Un inceput de ce? Care este si unde este restul
> problemei coruptiei ?
> Nu ma refer la absolvirea celor vinovati, doar la insuficienta
> abordarii.
> 2. Este o problema de intelegere si abordare gresita a adevaratei
> coruptii, iar eu cred ca se porneste in mod gresit de la prezumtia
> includerii coruptiei in justitie in coruptia pe ansamblul ei. ( asa
> ar trebui sa fie daca problema se abordeaza cantitativ, nu si din
> punct de vedere al influentei catastrofale pe care o exercita
> coruptia din justitie, ea creaza mediul propice dezvotarii coruptiei
> de orice fel) Reciproc, se poate observa ca daca sunt condamnati cei
> 4-5 vinovati, nu are nici o influenta asupra coruptiei din justitie.
> ( inclusa oricum in temele de rezolvat). Coruptia din justitie este
> generatorul, stimulatorul si intretinatorul tuturar formelor de
> coruptie si a relelor din aceasta tara.
> AICI ESTE EPICENTRUL PROBLEMEI si nu in anii de condamnare dati
> catorva persoane sau recuperarea unui prejudiciu creat de acestia,
> oricum infim fata de prejudiciile produde de coruptia in justitie.
> V-ati intrebat vreodata LA CATE MILIARDE DE DE DOLARI poate
> ajunge pierderea creata de injustitie numai unui procent de 10 %
> dintre cetatenii acestei tari, care ar fi prejudiciati doar de cate
> 100 miliooane lei? Dar daca familii intregi sunt jefuite de terenuri,
> case, autoturisme etc in favoarea unei clientele, la cat se pot evalua
> pierderile materiale ale justitiabilului furat fara menajamente, prin
> intentii de o evidenta crasa, apoi chiar pierderile electorale ale
> guvernarii care inseala speranta schimbarii ? Dar daca am precizat
> doar un procent modic si este vorba de mult mai mult, iar la baza
> stabilitatii de tip monolit a coruptiei in justitie sta tocmai
> irevocabilitatea deciziilor nelegale si insasi protejarea sistemului
> in care INTERESUL judecatorilor nu poate fi zdruncinat in nici un
> mod? Am mai aratat ca fara o instanta de control judiciar corupta, nu
> poate exista coruptie in justitie si invers.
> 3. Catelusul meu, pe cat este de micut, este foarte bagacios sa
> latre. sa se dea voinic, dar cand trecem pe langa caini mari, da
> nervos din piciorusele din spate si ma priveste neputincios, ca nu
> stie cum sa ma apere. Nici macar nu mai latra in aceasta situatie,
> dar se roteste intr-un mod ciudat, ca si cum nu stie pe unde sa
> intervina.
> Vad aceeasi imagine la gandul ca nu se stie pe unde sa se inceapa
> odata o rezolvare, si nu de ne roti in jurul . . . ineficientei.
> Cauza este la varf, tot la varf trebuie atacata problema.
> Instinctul de conservare al sistemului juridic a creat anticorpi care
> apara DE SUS IN JOS, la fel trebuie introdus si trastamentul
> adecvat.
> 4. Dau un singur exemplu de incercare ineficienta a masurilor de
> reforma in justitie si ma opresc. Legea 303/04 prevede sanctiuni
> disciplinare pt. judecatori si pentru a se da posibilitatea
> rejudecarii cauzelor in care s-au comis abaterile grave, din vara,
> prin legea 219/05, s-a suplimentat art. 322 din Cod pr. civila (
> pct. 4) cu motivul revizuirii in acest caz. Dar, cand e vorba de un
> recurs, art. 322 se refera numai la revizuirea hotararilor care evoca
> fondul si motivul nu are aplicabilitate (pentru cazul cand doar s-a
> mentinut hotararea recurata, cand nu s-a mai judecat cauza). Cu alte
> cuvinte, poti fi lucrat de un judecator fara sa se fi evocat fondul,
> dar nu poti obtine revizuirea cu toate ca s-a comis o abatere
> grava. Solutia era sa se prevada expres ca revizuirea se face
> indiferent daca s-a evocat sau nu fondul cauzei. ( altfel,
> judecatorul poate sa-ti faca, la sigur, orice in favoarea altuia sau
> si a lui). Recursurile in care nu se mai evoca fondul sunt si cele
> mai frecvente, iar daca s-a omis acest aspect s-ar putea ca
> explicatia sa duca undeva. Intr-un loc unde se vor gasi si
> explicatiile altor prevederi ineficiente, gandite tocmai in sensul sa
> ramana fara aplicabilitate. Repet, toate drumurile duc la varful
> sistemului. Una este sa ai incredere in dorinta de rezolvare si alta
> in reusita practica.
>
>

La 2005-12-22 03:28:51, OARE CINE a scris:

> 1. Acest articol reflecta extraordinar de realist, complexitatea
> problemei coruptiei in ansamblul ei si, implicit, neidentificarea,
> pana in prezent, a unei strategii de rezolvare eficienta, adica prin
> deschiderea concreta, punctuala a breselor menite sa atinga miezul
> problemei.
>  Aceasta este realitatea trista, din pacate, dar nici nu se intrevad
> sanse de indreptare atat timp cat se insista, in mod esential gresit,
> pe ideea de imagine a eficientei in combaterea coruptiei, ca si cum ar
> fi prioritara impresia ca se face dovada unei preocupari si mai putin
> solutionarea propriu-zisa. Exista riscul sa nu se lase nimeni pacalit
> de o astfel de abordare si peste ceva timp sa se observe ca s-a
> pierdut timpul. Mai concret, daca in cateva luni vor fi condamnati
> penal 4-5 indivizi, in cauze de coruptie ( gen luare de mita,
> favorizare sau instigare, o privatizare nelegala, etc ), vom realiza
> tardiv ca doar am inlaturat cu pipeta 4-5 picaturi nesemnificative
> dintr-un vas de mii de metri cubi. Chiar daca inculpatii ar avea
> functiile de ministru sau parlamentar, ce se rezolva cu asta? Eu cred
> ca aproape nimic, Vor fi mai retinuti oarecum alti amatori si am
> dovedit un inceput. Un inceput de ce? Care este si unde este restul
> problemei coruptiei ?
>  Nu ma refer la absolvirea celor vinovati, doar la insuficienta
> abordarii.
>  2. Este o problema de intelegere si abordare gresita a adevaratei
> coruptii, iar eu cred ca se porneste in mod gresit de la prezumtia
> includerii coruptiei in justitie in coruptia pe ansamblul ei. ( asa
> ar trebui sa fie daca problema se abordeaza cantitativ, nu si din
> punct de vedere al influentei catastrofale pe care o exercita
> coruptia din justitie, ea creaza mediul propice dezvotarii coruptiei
> de orice fel) Reciproc, se poate observa ca daca sunt condamnati cei
> 4-5 vinovati, nu are nici o influenta asupra coruptiei din justitie.
> ( inclusa oricum in temele de rezolvat). Coruptia din justitie este
> generatorul, stimulatorul si intretinatorul tuturar formelor de
> coruptie si a relelor din aceasta tara.
>  AICI ESTE EPICENTRUL PROBLEMEI si nu in anii de condamnare dati
> catorva persoane sau recuperarea unui prejudiciu creat de acestia,
> oricum infim fata de prejudiciile produde de coruptia in justitie.
> V-ati intrebat vreodata LA CATE MILIARDE DE DE DOLARI poate
> ajunge pierderea creata de injustitie numai unui procent de 10 %
> dintre cetatenii acestei tari, care ar fi prejudiciati doar de cate
> 100 miliooane lei? Dar daca familii intregi sunt jefuite de terenuri,
> case, autoturisme etc in favoarea unei clientele, la cat se pot evalua
> pierderile materiale ale justitiabilului furat fara menajamente, prin
> intentii de o evidenta crasa, apoi chiar pierderile electorale ale
> guvernarii care inseala speranta schimbarii ? Dar daca am precizat
> doar un procent modic si este vorba de mult mai mult, iar la baza
> stabilitatii de tip monolit a coruptiei in justitie sta tocmai
> irevocabilitatea deciziilor nelegale si insasi protejarea sistemului
> in care INTERESUL judecatorilor nu poate fi zdruncinat in nici un
> mod? Am mai aratat ca fara o instanta de control judiciar corupta, nu
> poate exista coruptie in justitie si invers.
>  3. Catelusul meu, pe cat este de micut, este foarte bagacios sa
> latre. sa se dea voinic, dar cand trecem pe langa caini mari, da
> nervos din piciorusele din spate si ma priveste neputincios, ca nu
> stie cum sa ma apere. Nici macar nu mai latra in aceasta situatie,
> dar se roteste intr-un mod ciudat, ca si cum nu stie pe unde sa
> intervina.
>  Vad aceeasi imagine la gandul ca nu se stie pe unde sa se inceapa
> odata o rezolvare, si nu de ne roti in jurul . . . ineficientei.
>  Cauza este la varf, tot la varf trebuie atacata problema.
> Instinctul de conservare al sistemului juridic a creat anticorpi care
> apara DE SUS IN JOS, la fel trebuie introdus si trastamentul
> adecvat.
>  4. Dau un singur exemplu de incercare ineficienta a masurilor de
> reforma in justitie si ma opresc. Legea 303/04 prevede sanctiuni
> disciplinare pt. judecatori si pentru a se da posibilitatea
> rejudecarii cauzelor in care s-au comis abaterile grave, din vara,
> prin legea 219/05, s-a suplimentat art. 322 din Cod pr. civila (
> pct. 4) cu motivul revizuirii in acest caz. Dar, cand e vorba de un
> recurs, art. 322 se refera numai la revizuirea hotararilor care evoca
> fondul si motivul nu are aplicabilitate (pentru cazul cand doar s-a
> mentinut hotararea recurata, cand nu s-a mai judecat cauza). Cu alte
> cuvinte, poti fi lucrat de un judecator fara sa se fi evocat fondul,
> dar nu poti obtine revizuirea cu toate ca s-a comis o abatere
> grava. Solutia era sa se prevada expres ca revizuirea se face
> indiferent daca s-a evocat sau nu fondul cauzei. ( altfel,
> judecatorul poate sa-ti faca, la sigur, orice in favoarea altuia sau
> si a lui). Recursurile in care nu se mai evoca fondul sunt si cele
> mai frecvente, iar daca s-a omis acest aspect s-ar putea ca
> explicatia sa duca undeva. Intr-un loc unde se vor gasi si
> explicatiile altor prevederi ineficiente, gandite tocmai in sensul sa
> ramana fara aplicabilitate. Repet, toate drumurile duc la varful
> sistemului. Una este sa ai incredere in dorinta de rezolvare si alta
> in reusita practica.
> 
Eugen din Texas, scrie :
E frumoasa si interesanta expunerea ta, dar mai mult in teorie. Practic, nu arati ce anume este conceput gresit (chiar si la varf) si nu propui nici o solutie practica de corectare. Adica ceva concret, care sa poata fi luat de cei in drept ca baza de plecare in imbunatatirea sistemului. Dupa mine, pledoaria ta de aici de pe forum ar avea ca scop ca sa fie auzita eventual de foruri competente, care sa poata pune in practica ideile ce le-ai expus. Daca insa nu dai exemple concrete ( aratand pe paragrafe si puncte cum ar trebui corectate) s-ar putea ca nimeni sa nu se sesizeze....Mai popular spus, ar trebui sa spui : La legea cutare, paragraf X si punctele 2 si 4 A, de ex. ar trebui corectata si sa sune asa....Si dai solutia cum ar trebui sa sune in viziunea ta, aceasta lege. Sigur ca e o munca complexa si intensa, dar daca poti sa faci acest lucru, ai toate sansele ca sa se intreprinda ceva....

La 2005-12-22 03:28:51, OARE CINE a scris:

> 1. Acest articol reflecta extraordinar de realist, complexitatea
> problemei coruptiei in ansamblul ei si, implicit, neidentificarea,
> pana in prezent, a unei strategii de rezolvare eficienta, adica prin
> deschiderea concreta, punctuala a breselor menite sa atinga miezul
> problemei.
>  Aceasta este realitatea trista, din pacate, dar nici nu se intrevad
> sanse de indreptare atat timp cat se insista, in mod esential gresit,
> pe ideea de imagine a eficientei in combaterea coruptiei, ca si cum ar
> fi prioritara impresia ca se face dovada unei preocupari si mai putin
> solutionarea propriu-zisa. Exista riscul sa nu se lase nimeni pacalit
> de o astfel de abordare si peste ceva timp sa se observe ca s-a
> pierdut timpul. Mai concret, daca in cateva luni vor fi condamnati
> penal 4-5 indivizi, in cauze de coruptie ( gen luare de mita,
> favorizare sau instigare, o privatizare nelegala, etc ), vom realiza
> tardiv ca doar am inlaturat cu pipeta 4-5 picaturi nesemnificative
> dintr-un vas de mii de metri cubi. Chiar daca inculpatii ar avea
> functiile de ministru sau parlamentar, ce se rezolva cu asta? Eu cred
> ca aproape nimic, Vor fi mai retinuti oarecum alti amatori si am
> dovedit un inceput. Un inceput de ce? Care este si unde este restul
> problemei coruptiei ?
>  Nu ma refer la absolvirea celor vinovati, doar la insuficienta
> abordarii.
>  2. Este o problema de intelegere si abordare gresita a adevaratei
> coruptii, iar eu cred ca se porneste in mod gresit de la prezumtia
> includerii coruptiei in justitie in coruptia pe ansamblul ei. ( asa
> ar trebui sa fie daca problema se abordeaza cantitativ, nu si din
> punct de vedere al influentei catastrofale pe care o exercita
> coruptia din justitie, ea creaza mediul propice dezvotarii coruptiei
> de orice fel) Reciproc, se poate observa ca daca sunt condamnati cei
> 4-5 vinovati, nu are nici o influenta asupra coruptiei din justitie.
> ( inclusa oricum in temele de rezolvat). Coruptia din justitie este
> generatorul, stimulatorul si intretinatorul tuturar formelor de
> coruptie si a relelor din aceasta tara.
>  AICI ESTE EPICENTRUL PROBLEMEI si nu in anii de condamnare dati
> catorva persoane sau recuperarea unui prejudiciu creat de acestia,
> oricum infim fata de prejudiciile produde de coruptia in justitie.
> V-ati intrebat vreodata LA CATE MILIARDE DE DE DOLARI poate
> ajunge pierderea creata de injustitie numai unui procent de 10 %
> dintre cetatenii acestei tari, care ar fi prejudiciati doar de cate
> 100 miliooane lei? Dar daca familii intregi sunt jefuite de terenuri,
> case, autoturisme etc in favoarea unei clientele, la cat se pot evalua
> pierderile materiale ale justitiabilului furat fara menajamente, prin
> intentii de o evidenta crasa, apoi chiar pierderile electorale ale
> guvernarii care inseala speranta schimbarii ? Dar daca am precizat
> doar un procent modic si este vorba de mult mai mult, iar la baza
> stabilitatii de tip monolit a coruptiei in justitie sta tocmai
> irevocabilitatea deciziilor nelegale si insasi protejarea sistemului
> in care INTERESUL judecatorilor nu poate fi zdruncinat in nici un
> mod? Am mai aratat ca fara o instanta de control judiciar corupta, nu
> poate exista coruptie in justitie si invers.
>  3. Catelusul meu, pe cat este de micut, este foarte bagacios sa
> latre. sa se dea voinic, dar cand trecem pe langa caini mari, da
> nervos din piciorusele din spate si ma priveste neputincios, ca nu
> stie cum sa ma apere. Nici macar nu mai latra in aceasta situatie,
> dar se roteste intr-un mod ciudat, ca si cum nu stie pe unde sa
> intervina.
>  Vad aceeasi imagine la gandul ca nu se stie pe unde sa se inceapa
> odata o rezolvare, si nu de ne roti in jurul . . . ineficientei.
>  Cauza este la varf, tot la varf trebuie atacata problema.
> Instinctul de conservare al sistemului juridic a creat anticorpi care
> apara DE SUS IN JOS, la fel trebuie introdus si trastamentul
> adecvat.
>  4. Dau un singur exemplu de incercare ineficienta a masurilor de
> reforma in justitie si ma opresc. Legea 303/04 prevede sanctiuni
> disciplinare pt. judecatori si pentru a se da posibilitatea
> rejudecarii cauzelor in care s-au comis abaterile grave, din vara,
> prin legea 219/05, s-a suplimentat art. 322 din Cod pr. civila (
> pct. 4) cu motivul revizuirii in acest caz. Dar, cand e vorba de un
> recurs, art. 322 se refera numai la revizuirea hotararilor care evoca
> fondul si motivul nu are aplicabilitate (pentru cazul cand doar s-a
> mentinut hotararea recurata, cand nu s-a mai judecat cauza). Cu alte
> cuvinte, poti fi lucrat de un judecator fara sa se fi evocat fondul,
> dar nu poti obtine revizuirea cu toate ca s-a comis o abatere
> grava. Solutia era sa se prevada expres ca revizuirea se face
> indiferent daca s-a evocat sau nu fondul cauzei. ( altfel,
> judecatorul poate sa-ti faca, la sigur, orice in favoarea altuia sau
> si a lui). Recursurile in care nu se mai evoca fondul sunt si cele
> mai frecvente, iar daca s-a omis acest aspect s-ar putea ca
> explicatia sa duca undeva. Intr-un loc unde se vor gasi si
> explicatiile altor prevederi ineficiente, gandite tocmai in sensul sa
> ramana fara aplicabilitate. Repet, toate drumurile duc la varful
> sistemului. Una este sa ai incredere in dorinta de rezolvare si alta
> in reusita practica.
> 
> >Reusita practica inseamna sa-ti asumi responsabilitatea faptului implinit.
Se poate ,oare vorbi de responsabilitate intr-o justitie aservita inca politic si formata din indivizi care nu au nimic in comun cu statul de drept?
Actuala guvernare trebuie sa inteleaga ca timpul ii ajunge din urma.
UE si romanii nu mai pot astepta,ei vor condamnarea tuturor infractorilor si indivizilor care au adus grave prejudicii economice si politice Romaniei.
Iliescu si haita lui pesedista trebuie judecati.Urgent.
De fapt in acest moment mentinerea tuturor dosarelor penale de coruptie intr-o stare de adormire contravine justitiei vest europene pentru care termenul rezonabil este extrem de important.
Romania poate fi oricand condamnata pentru terjiversarea actului de justitie, care poate fi similar cu complicitatea la fapte infractionale.

Primesc toate observatiile. Sunt pertinente.
Ar fi de discutat, putin, una dintre ele.
Daca presupunem ca 10-15 persoane petrec revelionul la o cabana cat se poate de izolata si are loc un furt asupra unuia dintre participanti, investigatiile nu incep cu prezumtia de nevinovatie a tututor componentilor grupului, dar nici nu spune nimeni ca toti sunt vinovati si ar trebui arestati pana se identifica autorul. Cu prezumtia de nevinovatie inteleasa in forma absoluta ar insemna ca, cel putin la sfarsitul cercetarilor, cei nevinovati ar ajunge sa pretinda daune pentru pierderea timpului lor cand li sau pus intrebari. Eu inteleg ca toti sunt suspecti, or asta este de fapt o forma a prezumtiei de vinovatie, altfel investigatorii cazului ar trebui sa astepte un telefon din afara cabanei de recunoastere a furtului. Prezumarea vinovatiei il ajuta pe anchetator sa verifice daca cineva a parasit cabana sa ascunda lucrurile furate sau sa presupuna ca mai sunt inca in interior si mai ales sa caute autorul printre cei din grup.Cei nevinovati nu au de ce sa se impacienteze, chiar isi vor da concursul, iar cei vinovati incearca sa conceapa piste false, sa tergiverseze sau chiar sa . . . invoce prezumtia de nevinovatie. Toate comportarile pot deveni indicii de departajare si de obtinere a adevarului. Deci in acest caz, ca si in privinta coruptiei, prezumtia de vinovatie nu inseamna acuzarea sau condamnarea fara judecata, ci modalitatea de abordare eficienta atunci cand tii sa rezolvi ceva, in zona in care stii ca trebuie intervenit.
D-na Alina Mungiu a propus mai transant ca ar trebui sa se porneasca de la prezumtia de vinovatie. Pe cat de bine a sesizat ideea pe atat vor roi combatantii indispusi sa-si autoevalueze pozitiile.
Reactiile contra sunt ale celor care au interes,in forme diverse, iar prezumtia de nevinovatie este mult mai usor de sustinut si de utilizat pentru a nu schimba nimic.
Numai probele vor vorbi in final, nimeni nu are de ce sa se opuna daca este onest si accepta necesitatea acestei abordari.
Schimbarea modalitatii de abordare nu are nici o influenta asupra unicitatii adevarului si identitatii vinovatilor, doar face posibila gasirea lor sau . . . ceva mai posibila, dar este o cale de rezolvare mai buna decat niciuna.