Problema icoanelor s-a umflat la nivel de ministere, parlament, etc., treaba exagerata. CNCD, strans cu usa a urmat modelul european (nu neaparat intelept) si a facut recomandarea. Din pacate nu a fost o recomandare inspirata.
Unele voci spun, ca fiecare poarta sa nu in el credinta, iar ca elevul merge la scoala sa invete iar de rugat sa mearga la biserica daca vrea. E si in acest mod de a vedea treaba o logica. Insa e destul de tampit, ca daca o clasa doreste sa-si puna in sala de case o icoana/cruce/semiluna/steaua lui david sau mai stiu eu ce, sa-i fie interzis acest lucru. Din acest motiv, trebuia lasata decizia la nivelul scolilor sau claselor, impunand eventual doar procentul cu care trebuie luata o asemenea decizie.
Sau recomandata (in caz ca se decide instalarea in clasa a simbolurilor) instalarea tuturor acelor simboluri religioase a caror adepti invata in acea clasa.
Pe Domnul Moise, l-am vazut atacat, facut idiot si mai stiu ce. O fi, nu-l cunos. Insa demersul dansului este absolut normal pt. un stat democratic. Omul a fost nemultutmit si a cerut ceva. A urmat calea normala: a depus actele la institutia abilitata si a asteptat un raspuns. E bunul lui drept, daca ne place sau ba. A ataca demersul in sine este gresit ba mai mult, prin acest demers, dansul a pus pe tapet (banuiesc fara voia dansului) o tema de amploare si de o actualitate fantastica in zilele noastre: religia.
Eu sper, ca Romania sa reuseasca, acolo unde Europa (in care ne indreptam) a dat chix: apararea crestinismului fara asuprirea altor confesiuni.
Cu stima |