Eveniment

Chiar daca fiecare ne-am format o parere pro sau contra unuia sau altuia dintre cele doua capete, cred ca putem face un efort micut sa stam putin pe mijloc, sa nu privim nici o justificare sau greseala exclusive unuia din cei doi. Sa tragem numai concluziile neutre, valabile ambelor parti, atunci nu putem scapa faptul ca cei doi nu comunica. Au mers in afara tarii, au avut ceva de prezentat intr-o conferinta de presa, in cazul in care ar fi comunicat si-ar fi spus unul altuia, ca intre doi prieteni, cam spre ce sa se concentreze fiecare ca doar nu vorbea unul si celalalt doar repeta ca la traducere.

Tot pe acest principiu, trebuie vazut si daca exista solutii de restabilire a comunicarii, altfel, cautarea vinovatului si chiar identificarea lui corecta, tot nu rezolva nimic, decat se mentine disputa de a ne intreba ce a fost intai, oul sau gaina, sau dupa ce s-a stabilit si acest adevar, ramanem tot fara solutie daca cel mai vinovat nu cedeaza macar un pas cat sa conduca la apropierea lor.
Altfel, trebuie sa ajunga la stabilirea plecarii unuia din doi prin tragere la sorti sau a criteriilor de delimitare clara a atributiilor fiecaruia.
O sa ajungem pana la departajarea sporturilor in care unul dintre cei doi ar putea asista la o finala, cum e cea din campionatul mondial de handbal feminin, unde locurile devin limitate la unul singur prin faptul ca cei doi nu incap in acelasi spatiu. Daca nu reusesc nici cu tragerea la sorti vor fi nevoiti sa apeleze tot la sport pentru sprintul si alergatura menite sa-l ajute pe cel mai rapid in reactii sa ajunga primul la finala. Celalalt, deja intrecut, stie ca va gasi locul ocupat si se va intoarce sa prinda meciul macar la televizor. Pana si aici este o problema pentru ca nu pot lua nici startul simultan. In acest caz se poate aplica repezeala celui mai slobod. Nu de picior, de gura.(n-asa?, aia a lui Gili)
Ce ne mai ramane sa spunem? Hai Romania! Incotro? Spre aur.
Se spune ca cel mai destept cedeaza, dar daca . . . ?
Daca nu, atunci este vorba de o criza, indiferent de ce natura si iarasi am ajuns de unde am plecat (daca se mai stie de unde).
Eu cred ca nu trebuie sa fii destept sa recunosti cand ai gresit ceva
mai mult decat celalalt ( presupunand ca ambii au gresit) trebuie doar sa fii de buna credinta si ai putea ceda putin, atat cat ar fi suficient.
Experimentul impacarii relative, sau de complezenta, ar putea conduce la o alta ocazie, cand unul l-ar putea surprinde pe celalalt pentru ca panda reciproca nu va disparea.
Asta se poate intampla pentru ca nici intelegerea tacita nu este o intelegere propriu-zisa, este doar o forma de cedare pe moment, lehamite sau prefacatorie.
Intelegere fara comunicare exista, dar . . . pe lumea cealalta.