Analize si comentarii

Nea Djuvara serveste alte Curti Inalte decat Domnia-Voastra, Mr. Simion. Si-n bazaiala asta, el tuna si fulgera de afara, iar Dvs ii dati cu tifla de dinauntrul Academiei. Daca era suparat ca s-a publicat "un anume fel de" Eminescu atunci ce mi-e Djuvara ce mi-e flocloristul nost' ce citeste ... pohezie de pe peretii de la gara.

La 2006-11-25 00:19:04, Suca Moromete dixit:

> Nea Djuvara serveste alte Curti Inalte decat Domnia-Voastra, Mr.
> Simion.
etc

1. Eu zic ca se cuvine sa cunoastem, mai intai, ce-a scris Djuvara asa de urit despre Eminescu, de a suparat atatea delicate fiinte. Sigur sunt niste nuante care nu ar trebui sarite... S-apoi este imprudent sa-l credem pe primul venit, chiar cand vine de la Academie...

2. Si nu-mi amintesc ca Djuvara sa fi cerut intrarea in Academie. Pur si simplu nu mi-l pot imagina.

3. Un om de varsta (90 de ani!) si de trecutul domniei sale (vorbesc de cel al lui Djuvara) merita respect infinit. Asa incat schimbarea prenumelui in Rabi este o blasfemie. Ca su zic altceva.
Iar domnul academician sa nu se mai prefaca ca abia acum a auzit de Djuvara. Stie prea bine ca Djuvara chiar este istoric!

Biografie NEAGU DJUVARA

S-a nascut la Bucuresti in 1916, intr-o familie de mai indepartata origine aromana care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati, profesori si oameni de stiinta. Tatal autorului. Marcel Djuvara, sef de promotie la Politehnica din Berlin-Charlottenburg in 1906, a murit capitan de Geniu in armata romana in cursul marii epidemii de gripa spaniola din 1918. Mama autorului, Tinca Gradisteanu, apartinea ultimei generatii dintr-un neam de mari boieri munteni (in secolul al XVll-lea, Bunea Vistierul Gradisteanu a fost ctitorul mai multor biserici sau manastiri, printre care viitoarea Mitropolie din Bucuresti, unde a fost inmormantat).
Neagu Djuvara si-a facut studiile la Paris: licenta in litere (istoric), 1937; doctorat in drept, 1940; doctorat de stat in litere (filozofie a istoriei), 1972; diploma a Institutului de Limbi si Civilizatii Orientale (I.N.A.L.C.O.), 1988.
In 1941 participa cu Regimentul 6 Dorobanti de Garda „Mihai Viteazul“ la campania din Basarabia si Transnistria. In 1943 intra prin concurs la Ministerul de Externe. La 23 august 1944 e trimis de Mihai Antonescu curier diplomalic la Stockholm pentru reluarea negocierilor de pace cu URSS. Guvernul de dupa 23 august 1944 il numeste Secretar de Legatie in Suedia, unde sta pana la preluarea definitiva a puterii de catre comunisti in toamna 1947, cand hotaraste sa nu se intoarca in tara. Din 1948 pana in 1961 si din 1984 in 1989 a activat in sanul exilului romanesc (Comitelul de asistenta pentru romanii refugiati, Radio Europa Libera, Fundatia Carol I, Casa Romaneasca etc.).
Intre 1961 si 1984 a stat in Africa subsahariana, in calitate de consilier diplomatic si juridic la Ministerul de Exteme al Republicii Niger. In virtutea acestei functii a calatorit mult in Africa, Europa si America.
In 1990 s-a intors in tara, fiind, din 1991 in 1997, profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti. E membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iasi si al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucuresti.