Analize si comentarii

"Aiureala" ca argument

Constantin Cheianu, Jurnal de Chisinau, nr. 193, 29 august 2003
http://www.jurnal.md/articol.php?id=578&editie=193

Citesc in ultimul numar al cunoscutei reviste bucurestene 22 un amplu
articol semnat de istoricul Mihnea Berindei cu titlul "Moldova: o
dorinta de Occident?" Cunoscutul publicist roman, impreuna cu ziarista
franceza Arielle Thedrel, i-au solicitat presedintelui Voronin un
interviu care a fost publicat in revista "Politique Internationale",
nr. 99 - primavara 2003, unele pasaje din el urmand sa fie gazduite si
de revista 22. Articolul despre care vorbesc constituie un comentariu
pe marginea interviului.

Mihnea Berindei abordeaza realitatile politice si economice din
Republica Moldova pe un ton calm, el nu critica, nu pune comunistii la
stalpul infamiei, iar daca trage anumite concluzii, o face doar dupa
largi si competente incursiuni in istorie ori dupa analize detaliate
si in cunostinta de cauza a evolutiilor actuale de la noi. Autorul nu
ezita sa recunoasca si anumite merite ale guvernarii comuniste, iar
uneori chiar sa-l laude pe presedintele nostru pentru unele din
actiunile sale, pentru proverbialul "pragmatism" de care da dovada ori
pentru fermitatea cu care doreste sa rezolve diferendul transnistrean.

Domnul Voronin se poate, iata, convinge ca in "tara raului", adica
Romania, exista comentatori echidistanti, aproape loiali. Este greu de
imaginat un comentariu ca acela pe care il semneaza domnul Berindei
intr-o publicatie oricat de independenta de la Moscova, de pilda,
fiindca el contine o abordare – nu "pro-romaneasca" – ci occidentala a
problemelor noastre si nu am citit niciodata intr-un ziar rusesc vreun
articol despre Moldova care sa nu fie "pro-rusesc". (V-ati uitat cumva
in ultimul timp in "Literaturnaia Gazeta" ca sa vedeti in ce se poate
transforma una din cele mai democratice si mai progresiste publicatii
din anii perestroicai, atunci cand nimereste pe mainile unor sovini
velicorusi?)

Sigur ca unui comentator din afara ii este mai usor sa fie
echidistant, sa aiba un "ochi rece" in raport cu realitatile din tara
ta. Dar ziaristul occidental reuseste sa fie tot atat de lucid si
atunci cand se refera la problemele din propria tara. Nu la fel se
intampla cu comentatorul nostru, care nu atat comenteaza si analizeaza
fenomene, cat pledeaza cauze. Comentariul nostru mai continua sa fie
unul partizan, fie ca e vorba de publicistii ce sustin puterea ori de
cei care se afla de partea opozitiei. Cand trebuie sa analizam, noi
criticam, cand suntem indreptatiti sa criticam, noi obisnuim sa
etichetam. Ori chiar sa injuram.

Asa cum, de pilda, se intampla cu ocazia acestei dispute in jurul
"dictionarului lui Stati" [e vorba despre Vasile Stati, autorul
aiuritorului "Dictionar Moldo-Roman", vezi
http://ro.altermedia.info/index.php?p=4599, nota AM]. Oricat de absurd
si sfidator ar fi actul aparitiei acestuia, el trebuie examinat de
specialisti si comentatori cu competenta si sange rece. Bine, intr-o
disputa e loc si pentru atitudini mai "patimase", acestea pot avea
uneori un efect mai mare decat un argument rational, dar nu ne putem
lipsi cu totul de acestea din urma. Am citit, bunaoara, ce au spus
despre dictionar unii savanti-filologi de la noi, adevarate somitati
in materie. "O prostie, o aberatie, o porcarie, o aiureala", numai
atat au avut de zis. Omul din strada poate spune "prostie si
aiureala", profesionistul e obligat sa analizeze si sa combata cu
argumente.

Pe de alta parte, eu unul as fi vrut sa inteleg prin ce se explica
faptul ca totusi destula lume, nu neaparat "aiurita", a procurat si
mai procura aceasta "aiureala", lucrul acesta trebuind sa mi-l explice
niste sociologi si specialisti in psihologia sociala, care sa
vorbeasca cu competenta si cu instrumentarul de rigoare. Se intampla,
insa, ca noi batjocorim comunistii, iar poporul ii alege, noi scuipam
in dictionarul cu pricina si lumea il cumpara. Atata timp cat fiecare
dintre noi nu-si va face datoria in mod profesionist, societatea in
care traim va ramane o continua si nesfarsita enigma pentru noi.

Dar nimic nu cred ca ne descalifica pe noi, publicistii, mai mult,
decat modul in care reactionam atunci cand devenim noi insine obiectul
unor comentarii sau critici. Se intampla ca unii oameni de la noi
si-au facut o specializare din a-i pune la stalpul infamiei pe toti si
pe toate, totodata ei facand isterici atunci cand comentariile si
criticile le vizeaza propria persoana.

O alta distinctie majora intre modul in care comentam si analizam noi
fenomenele si felul cum o fac comentatorii straini rezida in faptul
ca, in timp ce ei pornesc de la realitati economice si politice si
analizeaza toate celelalte fenomene, inclusiv factorii etnici, prin
prisma primelor, la noi adesea se intampla invers. Noi apreciem actul
guvernarii si evolutiile economice in primul rand prin grila
factorului etnic si a problemei nationale. Din cauza aceasta se
intampla ca putem fi mai putin credibili pentru occidentali, care
devin suspiciosi atunci cand este exaltat etnicismul.
Nici Mihnea Berindei nu se refera prea mult la problemele nationale,
asa cum banuiesc ca nici domnul Voronin nu a acordat in interviul sau
multa atentie acestui subiect. Asta intr-un total decalaj cu ceea ce
face domnia sa acasa, unde pare sa se preocupe cu precadere de aspecte
nationale. Atunci cand merge in Occident sau cand ii primeste la
Chisinau pe demnitarii straini, in special pe cei de la Banca Mondiala
ori FMI, domnul presedinte se arata foarte preocupat de cresterea
economica, de eradicarea saraciei, de Transnistria, iar cand ramane cu
noi, ne trateaza cu acte antinationale.

In situatia aceasta, problema e cum sa scriem si sa comentam astfel ca
sa-i combatem pe comunisti, sa ne aparam valorile nationale si,
totodata, sa vorbim in categoriile pe care le inteleg occidentalii.
Mai ales daca tinem cont si de faptul ca guvernarea comunista provoaca
problema nationala chiar pentru a ne instiga si pentru a-i spune apoi
poporului ca, uite, voi muriti de foame, iar astia tot de limba si de
tricolor se tin. Ori "a ne expune" in fata forurilor straine. Al
doilea iepure pe care vor sa-l prinda comunistii prin aceasta tactica
este acela de a ne canaliza atentia pe o alta pista decat aceea care
ii preocupa pe ei cel mai mult si anume aceea a reimpartirii sferelor
de influenta si a redistribuirii circuitelor financiare. Cand intr-un
ziar democratic de la noi apar articole nationaliste patimase, iar
alaturi - dezvaluiri nu mai putin patimase despre afaceri murdare ale
unor demnitari comunisti, occidentalii, dar si unii cititori de-ai
nostri, manifesta in masura egala neincredere atat fata de continutul
unui articol, cat si fata de faptele expuse in celalalt.

[end]