Analize si comentarii

Continuare:

Mihnea Berindei: o biografie murdara si complicitati actuale

- Racolat in 1968, pe vremea studentiei. Primeste pseudonim. (Actualul
ambasador al Japoniei la Bucuresti, care il frecventa pe atunci, ar
avea o surpriza neplacuta daca i-ar vedea dosarul de retea.)
- La inceputul lui 1971 i se aproba o bursa de studii
post-universitare in Turcia. In mod greu de explicat, date fiind
dificultatile de atunci pentru obtinerea de vize occidentale pe
pasapoarte romanesti, din Turcia ajunge in Franta si se stabileste la
Paris.
- Nu cere azil politic! Ramane ani de-a randul cetatean roman,
calitate in care se duce chiar sa voteze la ambasada Romaniei,
ambasada cu care, de altfel, intetine un timp relatii bune.
- Se apropie de:
- mediile intelectuale romanesti de la Paris (Eugen Ionesco, Monica
Lovinescu)
- Europa Libera
- cercurile franceze de extrema stanga
- Sub egida editorului anarhist Francois Maspero, participa la
lansarea revistei "Alternative"
- In aceasta pozitie, cunoaste cuplul de militanti trotkisti Planche
(Anne Planche va scrie multe din textele pe care le semneaza M. B.,
care e lipsit de abilitati de redactare, desi e cunoscut in Romania ca
"publicist"; avocatul Planche ii va da sfaturi juridice ani de-a randul)
- O aduce la "Alternative" pe tanara Alexandra Laignel-Lavastine,
animata si ea de vederi stangiste (si care va deveni, mai tarziu,
sotia lui Emil Hurezeanu)
- In ziua de azi mentine relatii foarte bune cu Francois Geze, urmasul
editorial si anarhist al lui Maspero.
- Se casatoreste. Sotia lui, de origine maghiara, are un tata si un
frate membri ai Partidului Comunist Francez si un var membru in CC al
Partidului Comunist Maghiar.
- Intra in miscarea romaneasca de dizidenta de la Paris. Element
interesant: nu i se retrage cetatenia romana, desi daca la Bucuresti
s-ar fi luat aceasta masura punitiva, ar fi fost pus intr-o situatie
extrem de complicata, caci, neavand un alt statut, ar fi trebuit sa
paraseasca Franta.
- Rupe in mod public orice relatie cu tatal sau, istoricul Dan
Berindei, pe care il acuza de colaborare cu regimul comunist (in
decembrie 1989 va uita ca prin farmec de aceasta ruptura).
- Isi consolideaza legaturile cu miscarea de extrema stanga franceza
si internationala, care, de sorginte leninist-trotkista, militeaza si
ea impotriva regimurilor staliniste din Europa centrala si orientala.
De aici confuzia prin care M. B. va fi considerat un "anticomunist".
- In 1977, la Paris, participa la reconstituirea Ligii pentru apararea
drepturilor omului in Romania. Este ales vice-presedinte, calitate in
care va conduce practic Liga pana in 1989.
- In aceasta calitate isi constituie o retea de prietenii printre
ziaristii francezi, in special cei de stanga. Cea mai fidela dintre
ei, Arielle Thedrel, stangista desi scrie in cotidianul de dreapta "Le
Figaro", ii este si azi colaboratoare.
- Se ocupa intens de "problema transilvana" , pe care o trateaza de pe
pozitii ambigue. Se stie ca, pe atunci, Moscova folosea acest subiect
pentru a crea vrajba intre Bucuresti si Budapesta. M. B. merge pe
aceeasi linie si isi gaseste usor parteneri in acest demers.
- In anii '87-'89 va face calatorii dese la Budapesta, unde va avea
intrevederi politice.
- Are legaturi solide cu "Federation de l'education nationale"
(sindicatul trotkist din invatamantul francez) si cu filiala trotkista
CGT-Livre a sindicatului comunist francez CGT. Va invita chiar
CGT-Livre la o demonstratie in fata ambasadei Romaniei din Paris.
- In 1977, dupa ce a locuit 6 ani in Franta si a primit un nou
pseudonim, activitatea lui de informator al Securitatii inceteaza.
Situatia lui M. B. A devenit prea importanta pentru a ramine un simplu
denuntator. Contactul M. B. este preluat de DIE.
- Isi continua activitatea in cadrul Ligii pentru apararea drepturilor
omului in Romania si isi consolideaza legaturile in presa franceza si
in cercurile internationale de extrema stanga.
- Devine membru in mai multe asociatii romanesti si le controleaza
direct sau indirect.
- La sfarsitul anilor '80, in numele Ligii pentru apararea drepturilor
omului
in Romania, se intalneste de mai multe ori cu delegatii sovietice
venite in Franta in cadrul UNESCO (ceea ce in limbaj sovietic inseamna
delegatii KGB).
- Dupa moartea lui Vlad Georgescu, directorul sectiei romanesti de la
Europa Libera, M. B. incearca sa candideze pentru aceasta functie, dar
serviciul de securitate american al postului de radio se opune! Mai
tarziu, lui M. B. i se va interzice pur si simplu accesul in redactie,
iar ziaristii vor fi rugati sa nu mai preia informatii de la el.
- In cursul anului 1989 inceteaza brusc sa mai participe la actiuni
publice ale Ligii pentru apararea drepturilor omului in Romania.
- Pe 23 decembrie 1989 face prima calatorie in Romania, unde isi
constituie imediat un grup de prieteni influenti (Gabriel Liiceanu,
Gabriel Andreescu, Stelian Tanase, Sorin Antohi si altii).
- La sfarsitul lui decembrie 1989 impune ideea infiintarii GDS,
pornind de la un principiu al extremei stangi internationale potrivit
caruia viata politica nu trebuie sa se bizuie pe partide, ci pe
sindicate si organizatii civice. O idee pe care o sustin si gruparile
din jurul lui Soros. In calitate de membru fondator al GDS, il are ca
partener pe Sorin Antohi.
- Ani de-a randul, va fi membru de onoare al GDS si va ramane membru
in Consiliul consultativ al revistei "22".
- Manipuland-o pe Sandra Pralong, controleaza distribuirea in Romania
a primelor fonduri si burse atribuite de organizatiile conduse de
Soros. (De remarcat ca Sorin Antohi, isi va face, mai tarziu, un drum
tot pe aceasta filiera.) In aceasta calitate, dar si datorita faptului
ca, la inceputul anilor '90, sustinut neconditionat de Gabriela
Adamesteanu, "taia si spanzura" la revista "22", se impune in
societatea civila romaneasca, constituindu- si retele de prieteni.
Exact tehnica de infiltrare si influenta pe care o aplicase in anii
'70 si '80 in Franta.
- Dezechilibreaza Alianta Civica, convingandu- l pe Nicolae Manolescu
sa creeze PAC si sa se lanseze in politica. Ii serveste drept
consilier si il propulseaza in mediile de stanga franceze. A
contribuit probabil la decizia acestuia de a opera o apropiere de
Iliescu (calatoria impreuna in China).
- Inca inainte de 2000 se apropie de Adrian Nastase, caruia ii devine
consilier din umbra. Il insoteste in mai multe vizite la Paris si,
prin Patrick Wajsman, redactor-sef al revistei "Politique
internationale", care are interese in Romania, obtine ca Sorbona sa ii
acorde un premiu lui Adrian Nastase.
- Personal sau prin ziarista Arielle Thedrel de la "Le Figaro", incepe
in Franta o campanie in favoarea lui Vladimir Voronin, pe care il
viziteaza si intervieveaza in mai multe randuri.
- Colegiul CNSAS ii cunoaste dosarul de informator de mai multi ani,
dar prietenii lui M. B. (in special Gabriel Liiceanu) intervin pe
langa unii dintre membrii Colegiului pentru ca informatiile sa nu fie
date publicitatii, nici chiar cand M. B. este numit in "comisia
Tismaneanu".
- Cazul lui este, pe fond, identic cu cel al lui Sorin Antohi (membru
fondator al GDS si membru in "comisia Tismaneanu"), dar, in realitate,
mult mai grav. Dosarul (pana in 1977) se afla la CNSAS. Pentru
perioada urmatoare trebuie cautat in arhivele SIE.