Analize si comentarii

Orice individ care are mai mult decat deprinderea de a vorbi in romana, respectiv a trait cu adevarat in cultura si simtirea romaneasca intelege pe deplin ingrijorarile exprimate de domnul V.R. Este speranta, este gura de aer de care avem nevoie cand nadejdea (ca apartinem unei natii viabile) slabeste, acest mesaj. E dovada ca fiecare dintre noi este mai puternic cand gandim la viitorul comunitatii si simtirii romanesti. Nu numai articolul lui Victor R, dar ziarul Ziua este mult deasupra altor cotidiene. Inclusiv nivelul de limbaj al forumistilor. (Am avut un gust foarte amar dupa ce un tabloid cu editie de duminica l-a “lucrat”, asa cum l-au lucrat alte unelte pe fostul candidat al Romaniei - capabil, cult, crestin (adica european – cea mai importanta trasatura a europeanismului, recunoscuta sau nu), si in plus “suta la suta armean, si mie in suta roman”. Revenind, ...acest articol e dovada ca exista ziaristi care se ocupa in mod constructiv de problemele cetatii, ca inteleg nevoia mentinerii la o limita decenta a moralului si mandriei nationale, care deslusesc solutii pentru indreptarea moravurilor si indeamna la actiuni sanatoase. Ei atrag atentia asupra surselor vitale ale tariei noastre ca sa devenim si sa ne mentinem ca natiune. Acele surse care daca ne-ar lipsi nu avem cum sa mai fim ceea ce am fost, si sa mai fim in continuare indivizi cu identitatea strabunilor, familie, si neam ca cel al parintilor nostri. Nu numai fantomele staliniste dar si entitati sau “nemernici” (cum zice Calugarul) care au interese divergente cu ale noastre evident ca se impotrivesc primenirii sau soliditatii identitatii noastre nationale. Faptele acestora apar evidente pentru cei ce vor sau au capabilitatea sa vada ca actiunile de acest fel sunt in conflict de interese cu noi, sunt indreptate impotriva acestei neam (cuvantul ii placea lui Iorga) in care 93 la suta sunt crestini rasariteni de rit bizantin sau catolic oriental, nemaivorbind de cei de rit romano-catolic.
Fapte indreptate impotriva acestui atribut fundamental al identitatii noastre – credinta crestina, fie ca sunt “demersuri artistice” sau actiuni pe plan comunitar sau civil, infaptuite de indivizi sau organizatii (cu un statut ce vrea sa insele situatia/evidenta conflictului de interese; nu-i deloc o satisfactie pentru mine sa vad exemple bune in rasarit – Rusia care a lichidat unele ONG-uri), vor fi sortite esecului sau vor determina trecerea in neant a romanilor si natiei lor. Depinde de noi; depinde de noi daca ne dorim sa fim niste consumatori (vreau sa zic niste rozatori sau sobolani) sau suntem niste ivestitori in viitorul nostru spiritual si comunitar, ne preocupam de devenirea copiilor nostri, de de soarta moralei crestine, a limbii si a unei civilizatii care s-a dovedit, nu este nici un dubiu, o nestemata pe corana Europei si lumii intregi. Sa fim tari in credinta stramoseasca, sa fim increzatori ca putem invinge in dreptatea noastra. Credinta noastra a izbandit in epoca bolsevico-comunista, va fi victorioasa si acum in democratie care - vrem sau nu sa recunoastem - are provocarile ei. E gresit sa ne culcam pe o ureche si credem ca nu mai avem ceva de facut, si ca democratiea aduce curatenie si dreptate de la sine. Ma simt atat de bine ca existi, domnule V. R. Atat de bine!