Editorial

Era in 1987 ,toamna ,dupa muncile agricole.Intram la ore incercand sa recuperam temele restante sau sa lamurim unele aspecte ale destinelor profesionale atat de incurcate in vremea respectiva.
La sfarsitul unei ore de dirigentie ,pe teme "meseria e bratara de aur" consumata in spirit dezinvolt si liber,cu glumele si completarile de rigoare ce se preteaza la o clasa a X a unul din elevi se ridica -parca ar fi FOST LA PUBLICITATE-spunand"dom'diriginte la noi in sat e un fierar care a pus ramasag cu padurarul ca daca ii lasa o zi pusca ii face una la fel de nu o recunoaste !Pe o mie de lei".Ce spui mai? il intreb cu interes ,deoarece fierari nu se mai gaseau in zona ,iar eu nu avem cu ce sa tai lemne.Aflu toate amanuntele si -ducandu-ma in cancelarie o rog pe nevasta mea sa-mi aminteasca a doua zi ,cand venim la scoala sa luam toporul sa-l trimitem la panzuit.Operatia respectiva nu o putea face decat un fiarar destoinic.Ii povestec intamplarea de la clasa ,a doua zi trimit toporul...........
Nu cerd ca povestea dosarelor va ramne asa.Deocamdata sa se termine cu politicienii si alti demnitari caci dupa aceea vrem si noi sa stim cine ne-a turnat la ......facultate.Caci dupa ora de dirigentie ,despre care povesteam mai sus,lucrurile au luat o turnura cu totul inedita si -in persectiva timpului dificil de evaluat sau de judecat.
Tineti steagul sus dom'Tanase ,ca noi asteptam docili la rand! Ovidiu