Eveniment

... insa realitatea este alta.

In invatatura crestina nu exista nicaieri aprobare pentru convertirea cu forta. A se vedea in acest sens pasajele din NT care vorbesc de trimiterea apostolilor la propovaduire, ca si atentia deosebita acordata libertatii in relatia cu Dumnezeu. Dumnezeul propovaduit de crestinism este Dumnezeul iubirii, iar iubirea presupune libertate.

Bine, bine, imi vei spune ca e distanta mare intre teorie si practica. Poate, dar eu cred ca sunt si multe exagerari in acest sens. As spune ca in cea mai mare parte a cazurilor convertirile la crestinism s-au facut fara violenta. Cel putin in Rasarit. Chiar si in cazul convertirii unor popoare. De obicei acele popoare aveau o civilizatie inferioara celei crestine. Clasa conducatoare adopta crestinismul, apoi se botezau si ceilalti. E drept ca desi formal avem data de crestinare a unor popoare (de ex. bulgarii, rusii, ungurii, s.a.), convertirea reala s-a produs de-a lungul mai multor generatii, pentru o perioada coexistand vechea religie si crestinismul.

Chestia cu tineretea islamului nu tine. Coranul va fi acelasi si peste cateva sute de ani si tot despre jihad va vorbi. Din cauza cenzurii nu pot sa dezvolt mai mult acest subiect. Altfel nu trece raspunsul.