Eveniment

Are mult de lucru Dumnezeu, saracutul.

Recunosc cu rusine, in ceasul mortii lui, ca Silviu Brucan mi-a fost profund nesuferit. Mi-aduc inca aminte de socul aparitiei lui Brucan la televizor in 1989. Un om cumplit contorsionat, in interior si la exterior. NU prost, de fel, dar cu un fel de inteligent[z]a cinica si urit paradoxala, in care cliseele staliniste adinc inradacinate se imbinau cu o prost absorbita "aducere la zi" cu elemente simpliste de politologie contemporana, democrata, decenta.

Un om de enorma saracie emotionala, aproape la fel de gol interior precum Adrian Nastase, un om care nu a avut decent[z]a de a-si cere iertare pentru aportul sau la cauza diabolica a comunismului. Nu a fost poate cel mai rau dintre criminalii stalinisti, dar nici nu i-am inteles vreodata tupeul de ilegalist mitocan cu care s-a erijat, neintrebat, intr-un soi de guru post-decembrist.

Sa va ierte Dumnezeu, Domnule Brucan. Sper sa va consoleze, pe tarimul celalalt -- indraznesc sa presupun ca la subsol, nu in mansarda -- mie unuia nu imi veti lipsi !

Marc