Editorial

Ceea ce face ca Dorin Tudoran sa fie mai putin mustos, mai putin savuros e ca mereu apeleaza - simulind poezia inclusiv atunci cind scrie polemici sau corectii literare - la alegorii, simboluri si jumatati de cuvinte. Ne privim in ochi, noi doi stim despre ce vorbim, ceilalti n-au decit sa banuiasca. Metaforismul de acest gen facea deliciul literaturii romane de pina la 1989, dar e absolut caduc si batrinicios in prezent.
Mai clar spus: omul din povestea lui Tudoran care primeste de la Ilie Merce salutari de drum bun si salam pentru nevasta si copii trebuie ca e Augustin Buzura.
Iar "amintirea" pentru Nicolae Manolescu bate saua ca sa priceapa iapa: amice Niki, noi doi (eu si tu - n-om vedea raiu') l-am verificat de vreo trei ori pe amicul Buzi si ni s-a dovedit, inca de-atunci, ca ne turna lui Merce. Acum de ce te mai lupti sa-l aperi? Numai pentru ambasadoriatul la Unesco?
Slaba treaba. Dictionar explicativ de citit Tudoran in limba romana...