Analize si comentarii

Citeva precizarri:

1. Nu vad nimic comun intre acel "Esti un mucea!" si atitudinea mea fata de cei mai tineri.

2. Incepeam articolul prin a mentiona vinovatia celor de varsta mea care se bucurau ca le-au iesit (unii au si pierit!) copiii la "revolutia din decembrie 1989.

3. Cultura nu se face "pe locuri". Ce locuri au gasit ocupate? Fiecare artist isi ocupa locul sau; nu ocupa nimeni locul altuia.

Daca va referiti, insa, la aspectul 'administrativ" al realitatii, atunci aveti ceva dreptate; sau ceva mai multa dreptate. Stiu si eu.

Tot ce stiu este ca nici inainte de 1989, nici in anii pe care-i mentionati, eu nu am ocupat spatiu de felul acesta -- nici "baban", nici altfel.

Inainte de 1989 am lucrat la cateva reviste; ma rog, pana am fost data afara si de acolo. "Administrativ" , nu am ocupat decat o pozitie -- membru in Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor -- oferita prin votul liber exprimat al colegilor mei. Dar, la al doilea mandat, cand Nicolae Ceausescu, prim trimisul sau, premierul Constantin Dascalescu, a impus un presedinte al Uniunii Scriitorilor, am demisionat din Consiliu. Chiar daca scriitorul impus ca presedinte era unul pe care-l pretuiam, procedura era totalitara si incalca Statutul Uniunii Scriitorilor. Nu-mi aduc aminte sa mai fi demisionat cineva, alaturi de mine, in acel moment.

Obligat sa parasesc Romania in 1985, nu am ocupat "nici un loc": nici in perioada "pre-revolutionara", nici in cea "post-revolutionara". Asa ca, draga dl Bizonu, dinspre partea mea -- locul a fost liber oricui a dorit sa se bata pentru el.

Revenind la ce este important -- literatura, in cazul discutat -- ea nu e pe locuri limitate si nici pe "plec" eu din literatura, "intri" tu.

Cele bune,

Dorin Tudoran