Analize si comentarii

flachi.
nu voi incerca niciodata sa fac ce nu am facut pana acum: sa impiedic tinerii sa scrie ce cred si sa creada in ce scriu. am un "palmares pozitiv" in ajutatul celor mai tineri decat mine fie si cu o zi. caci ei sunt, cum se spune, viitorul. tot ce cred este ca trebuie sa facem noi, cei un pic mai hirsiti prin viata, este sa incercam sa-i ajutam pe cei mai tineri sa evite macar o parte din erori. altfel ar insemna ca nu am invatat noi insine nimic din propriile greseli. nu are rost sa mai scriu despre zilele mele romano-americane imediat dupa 1989. sunt alte lucruri mai importante de discutat... nu am nici macar pasiunea memoriilor; dar, cine stie, cind voi simti ca incep sa uit unele lucruri, ma voi apuca si de niste... memorii. oricum, multumesc pentru interes.

tony.
nu m-am oprit la mijlocul drumului de teama: m-am dus spre acel mijloc cu ideea ca e bine ca mai intai sa te asezi pe "mediana" si abia apoi sa privesti de acolo spre "extreme". exista doua pericole aduse de neasteptata dosariada: 1. nivelarea prin intoleranta; 2. nivelarea prin toleranta. adica, neintelegerea faptului ca fiecare persoana are o istorie personala si vinovatiile trebuie citite si printr-o asemenea "lupa" poate duce la un mecanism de incriminare care lucreaza "la norma". au si aparut "stahanovistii" incriminarilor. pe de alta parte, impunerea nuantarilor nelimitate duce tot la nivelare -- nimeni nu mai e vinovat fiindca, deh!, a "avut o istorie personala". am citit chiar despre "santaje implacabile" in cazul unora. ma intreb cine si cum determina ce a fost un santaj "implacabil" si cine si cum hotaraste ca a fost un santaj "placabil"? de ce prietenii nostri au toate circumstantele atenuante iar cei pe care-i detestam nu au dreptul la nici o circumstanta atenuanta?
in ultima instanta, tot ce propun este folosirea unei cit mai consistente cantitati de... bun-simt in cintarirea lucrurilor. daca reusim asta, ne va fi mai usor si vom putea sfarsi prin a da "diagnostice" ori "verdicte" de care sa nu ne fie rusine mai tarziu.

munteanu.
s-ar parea ca v-ati dus cu precizie la sursa...

cele bune, tuturor,

dorin tudoran

Cati insa sunt cei care au suferit cu adevarat in acel regim, asa cum a suferit dl.Tudoran ?
Tu personal ai suferit, sau te-ai descurcat binisor si atunci cu mici atentii de genul celui citat de tine acum ?!

M-am descurcat binisor, Raquel. Eu eram Ceausecu! Ma deranja doar gidilatul. Uneori era cumplit. Erau prea multi!

pierde locul de onoare ! Asa "plimare" ca a ta mai rar, dar unde-i lege nu-i tocmeala, iar legea suna cam asa "ai grija ce-ti doresti" - aviz amatorilor !