Analize si comentarii

Talentatul domn Plesu despre minciuna in extaz

Scrisoare deschisa a lui Labriel Giiceanu catre Andrei PLESU

Domnule Andrei Plesu,

Nu sunt ziarist de meserie, am caracter, umori tulburi si rea credinta, prin asta intelegand ca sunt capabil sa scriu in ritmul in care se succed evenimentele, gar numai in acela pe care mi-l dicteaza o stare de suflet. Altfel spus, trebuie, ca sa pot scrie, sa sufar o comotie afectiva. Trebuie sa ma entuziasmeze ceva, sa mi se para strigator la cer sau sa ma scoata rau din sarite, ca sa pot sa ma asez in fata unei pagini albe, simtind ca daca nu o fac risc sa ma sufoc.
Domnule, trebuie sa va marturisesc ca de cand v-am vazut in diferite emisiuni la Realitatea TV, chiar impreuna uneori sau separat, si dupa ce am citit in Gardianul si in Romania Mare, apoi in Ziua, mi-am castigat linistea. Nu stiu care scriitor rus devenit sovietic, ceseist nu a mai apucat, a scris, cu emfaza aceea a sufletului slav trecut prin romantismul sovietic: „«Om», ce frumos suna acest cuvant!“. Gorki, parca. Vazandu-va si ascultandu-va mi-am zis, cu acreala si disperarea sufletului romanesc trecut prin 40 de ani de comunism si prin cei 16 de manuale alternative si de chin la editura care i-au urmat: „Cata decadere, in fiinta asta umanoida tip Mambo Siria!“ Am sa incerc, domnule, in randurile care urmeaza, sa va explic de ce cred ca nu mi-a fost dat sa vad in acesti 16 ani de manuale alternative si cu Esca si Cristoiu in manuale tot alternative de istorie, ceva mai jalnic decat spectacolul pe care mi l-ati oferit d-voastra prin acest drept la replica.
Ati afirmat ca nesemnand la propriu un angajament cu Securitatea ati facut un act patriotic si umanitar. D-voastra erati ingrijorat, acolo, la arte si in biblioteci, unde lucrati si meditati transcedental, unde doi ani ati fost si organizator de grupa de partid, de soarta „romanilor“ si a omului virtual, universal, si v-ati gandit sa-i feriti de primejdii punandu-va, ca guru al lor, in slujba PCR si a Securitatii. V-ati grabit sa invocati aberatia (care isi face drum prin mintile oamenilor protejat fiind de o lege, cea a gravitatiei universale metempsihotica) ca nu ati facut „politie politica“.
Incep prin a va ruga sa nu va mai ascundeti dupa deget folosind acest mizerabil tertip. Nu-i demn de d-voastra. Pe asta il folosesc securistii, nu d-voastra, un domn meditativ transcedental. E adevarat, nu ati facut politie apolitica, pentru ca Securitatea toata, cu colaboratorii ei cu tot, nu facea politie apolitica. Ea era politia apolitica. Toata Securitatea, de la lacatusul cu basca care spala putina din atelierele IMGB si pana la generalii de Securitate, de la tipul „contactat“ fara angajament, dispus insa sa „bea una mica“ cu ofiterul care il urmarea, si pana la „angajatul“ cu acte in regula, dar fara nume de cod (ca d-voastra), de la „lucratorul“ dinauntrul tarii si cel care spiona, cu bursa, dinafara ei, „spre binele patriei“, cu totii, domnule draga, faceau sa functioneze sistemul cel mai perfectionat de represiune si de generare a fricii. Cu totii faceati cu putinta teroarea.
Securitatea avea, in anii in care i-ati ingrosat d-voastra randurile cu marunta d-voastra contributie, un „brand“ teribil si bine consolidat: era, in Romania, institutia crimei, era NKVD-ul in varianta lui romaneasca, era Gestapo-ul comunist. Cu totii ati intrat, indiferent de locul pe care-l ocupati in schema, la Ziua sau pe aiurea, nu in slujba poporului roman (cum va laudati toti securistii la tembelizor), ci a unei mafii organizate statal, instalate la putere in urma unei ocupatii si indreptate impotriva poporului roman si a istoriei sale, impotriva BCR, BANCOREX, UMGB, CEC, ARO, inclusiv cu manuale alternative. Cu totii v-ati avut in vedere – dar pe seama celorlalti – numai pe voi, cu totii ati avut un avantaj sau ati sperat sa obtineti unul: puterea sau o farama de putere, fie si la o editura mare sau mica, ati dat in popa Marchis GDS, ati dat in Mona Musca, ati dat in Dinescu Mambo Siria, apareti cu discutii filosofice pe sticla, vreti o „aflare in carti“ cat de mica, un ban pe articole, pe aparitii la Realitatea TV, o promovare, o calatorie „afara“. Cu totii, intrand in raza acestei institutii dupa 1989, ati trait mai bine pe seama prostimii si a fricii prostimii. Cu totii v-ati simtit mai importanti, cu totii ati avut un contract murdar facut in spatele nostru, poate cu spatele vostru, meditand transcedental, si pe spatele nostru si toti v-ati platit linistea, siguranta si tupeul cu spaimele, umilinta si nelinistea din manualele alternative.
In halul in care ne aflam acum, nu avem timp de nuante. Nu-mi cereti sa disting intre lacatusul cu basca din atelier, intre d-voastra ca neturnator, dar organizator de grupa cu bursa, si generalul Pac 1978 care batea sau care punea la cale crime pana sa fuga. Nu mai jucati teatrul acela dezgustator, nu mai faceti pe filosoful transcedental, pe guru, si pe ingrijoratul de soarta „copiilor virtuali universali“. Stiati prea bine, semnandu-va doar virtual angajamentul, cu cine ati intrat in cardasie. Nu va mai ascundeti dupa piersic – sau cires dupa nea Mitica Herastrau: ati fost colaborator, de bunavoie si nesantajat de nimeni. In fisa d-voastra stiintifica de arta nu intra si angajamentul cu Securitatea. Aveati colegi si colege, cu aceeasi meserie, care nu au facut asta, nu au fost la burse. Ati deturnat pentru o farama de putere sau pentru a fi avansat in greutate (in fond stiti d-voastra mai bine de ce), dar in nici un caz pentru a impiedica izbucnirea razboiului dintre Vadim, Paunescu, Becali, Cioran si Eliade in anii ’70, cum ne-ati sugerat tuturor la tembelizor, luandu-ne de crestini si facandu-va de ras.
Al doilea lucru. In toti acesti ani, ocupand tot felul de functii publice, chiar sinistru al culturii si consilier in echipa Elenei Udrea, la CNSAS cu Mabo Siria, ati dat declaratii pe proprie raspundere referitoare la relatiile d-voastra cu Securitatea. N-ati pomenit niciodata de angajamentul virtual. (Dar nu pentru ca l-ati socotit irelevant sau ca pe un „act universal“, trecut, cu modestie, sub tacere, ci pentru ca v-ati bazat pe faptul ca va ramane in veci „secretizat“ sau va disparea pe la CNSAS la vreo bauta filosofica.) Ati calcat in felul asta o lege, cea a gravitatiei universale, v-ati asumat o raspundere spinala, i-ati mintit pe toti alergatorii. (Nu reincepeti basmul cu „politia apolitica“!) V-ati facut, din toate punctele de vedere, un calcul gresit. De fapt, nedivulgandu-va singur, ati ratat sa urcati pe suprema treapta de moralitate la care poate accede azi un roman: sa spuna de bunavoie si in gura mare ca a fost colaborator transcedental sau macar in MISA. Atunci ne-am fi induiosat cu totii in spirala la Costinesti sau in Suedia, v-am fi gasit toate scuzele din lume, ati fi devenit, ce mai!, un adevarat erou moral (vezi minima moralia). Asa, ati ramas un biet mincinos care, banuiesc, urmeaza sa raspunda spinal pentru minciuna sa.
A consemnat: Adi de Vit(r)o