Ma aflu intr-o pozitie lipsita de comfort in aceasta polemica incapatinat continuinda dintre Andrei Ples[h] si Gabriel Andreescu. Va admir pe amindoi si cred ca dusmania creata intre Dv. nu vorbeste frumos nici de Dv. nici de Dl. Andreescu, amindoi oameni cu mari calitati si merite, atit in opozitia fat[z]a de oribilul regim ceausist, printre putinii opozanti care au existat, cit si in evolutia spre (relativa si parelnica) normalitate in traumatica tranzitie post-decembrista.
In loc sa va stimulati unul pe celalalt, chiar si in conflict, ati adus la suprafata tot ce e mai urit in celalat. Nu e pacat? Credeti ca statura amindurora are de cistigat din toate aceste mizerii aduse la oglinda apei cu putin stil, dar - in curioasa compensatie - cu mahalageasca persistent[z]a?
Parte a problemei este ca Dl. Andreescu poate fi intr-adevar un om orgolios. Cu deosebite calitati morale, dar orgolios totusi, pina la a-si anestezia capacitatea critica in judecarea unui subiect in care a fost (este) cu mult prea implicat emotional: subiectul fiind Andrei Plesu, care l-a tirit prin tribunale si i-a luat bani din buzunar. (In conditiile in care nu ati reusit asta cu Corneliu Vadim Tudor, in comparatie cu care Gabriel Andreescu este desigur nu un inger, ci sef de batalion al luminilor, desigur ca se naste intrebarea de ce ati fost atit de neiertator cu Gabriel Andreescu, in timp ce cu Vadim Tudor, care v-a injurat in termeni de nerepetat, mai bine de un deceniu, ati ajuns la un fel de modus vivendi.)
V-am admirat intotdeauna, Dle Ples[h]u, scrisul, inteligenta, cultura, umorul, subtilitatea caragialesca a epitetului, directetea abordarilor, lipsite de acea stufosenie indigesta proprie multor eseisti de factura filozofica in cultura noastra. V-am iertat pina si jignirea angrosista adusa lumii forurilor ziarelor Romanesti, in care nu este chiar totul grobianism de nemintuit ori lipsa consistenta de responsabilitate asociata anonimatului.
Dar un om orgolios sunteti si Dv., stimate Dle Ples[h]u. Va mai amintiti ce urit v-ati purtat in raport cu virstnicul intelectual (la fel de important ca Dv.) Adrian Marino, cum i-ati intunecat, impreuna cu profund[ul]-constipatul Domn Liiceanu, ultimul an de viata cu atacuri nevrednice nu numai de Dl. Marino, dar si nedemne de *Dv.* doi?
Dar sa revenim la "cestiune". Cred eu ca ati fost Dv. informator? Nici pomeneala. Exista intotdeauna o posibilitate de 0.01% de greseala, dar urmarirea atenta a evolutiei Dv. post-1990 ma face sa cred ca v-ati inselat (in special in iluzia ca puteati "innobila din interior" gasca fesenist-"to-"be"-pesederista careia, iresponsabil, v-ati asociat in 1990), dar nu mi-ati parut niciodata, nici evident santajabil, nici crispat de umbrele ineluctabile ale trecutului. Articolele mai vechi si mai recente ale Dlui Andreescu (printre cele mai slab-motivate pe care le-am citit de sub pana dumisale) nu m-au convins de contrariu.
O afirm raspicat: cred ca Dl. Andreescu a gresit si inca greseste in legatura cu Dv., insistind sa insinueze lucruri care va privesc dincolo de cele dovedite deja, fara dovezi. Ii sugerez, ca simplu cititor, sa faca un dus cu apa rece si sa se concentreze pe adevaratii, stiutii, doveditii securisti si informatori. Nu pe cei inventati, pina la proba contrarie, prin speculatii si conexiuni discutabile. Sa dovedeasca, Dl. Andreescu, deontologia si moralitatea pe care indeobste le dovedeste. Sa-si ("sin")ucida animus-urile degradante.
Dar, cu iertare, indraznesc a va sugera si Dv. ca nitel contact cu apa rece nu v-ar dauna in nici o maniera. Este oarecum frivol, in sensul rau, a va lega rautacios de gramatica Dlui Andreescu (care nici nu este, nici nu se pretinde un scriitor mai capabil decit Dv.), in loc de a explica, omeneste, ca al Dv. "apelez tovarase Secretar General, la dreapta dumneavoastra judecata si la intelegerea dumneavoastra omeneasca..." se datora unei marunte lasitati conjunctural-stilistice, usor de inteles in context (si pentru care foarte, foarte putini romani de atunci au caderea de a va judeca). A va lega de gramatica in schimb este vag insultator la adresa cititorului de rind, ca mine... ca si cum ati spera ca am fi uitat continutul real, asa subtiratec cum s-a aratat, al articolului bipartit al Dlui Andreescu.
Inteleg ca credeti in Dumnezeu si chiar va asteptati ca legiuni de ingeri (un numar considerabil de forte angelice suplimentare va fi necesar, in cazul Dv. (-:) vor fi trimise a va ridica la cele ceruri in momentul obstescului sfirsit cu care cu totii suntem datori. Nu vedeti oare mina divinitatii in faptul ca, la un an dupa ce Dv. si intotdeauna furiosul-va amic Dl. Liiceanu ati scos la iveala o dedicatie banal-"compromitatoare" pe o carte a Dlui Adrian Marino, un mic compromis de aceeasi factura v-a fost dezvaluit din trecutul Dv.? Sunt convins ca va veti aminti si singur de proverbele potrivite situatiei.
Ar fi frumos ca, in loc sa va amenintati cu procesele, sa va impacati, Andrei Ples[h]u si Gabriel Andreescu. Nu s[h]ade bine, nu cade frumos sa vezi elitele, asa putine cite le avem, dedindu-se voluptuos la t[z]at[z]isme prezente care sunt inca mai compromitatoare, in imagine si in substanta, decit posibilele greseli ale trecutului.
Va multumesc pentru a fi citit cu rabdare gindurile, mai mult iubitoare decit sunt certatoare, ale unui cititor pe care nu il cunoasteti personal.
Cu (inca) mult respect pentru Andrei Plescu si Gabriel Andreescu in foarte multele lor aspecte luminoase, exemplare, frumoase,
Marc
|
10:00, luni, 22 iulie 2024
