Analize si comentarii

Inainte de a va "critica", o bila alba pentru portretul lui Vasile Nicolescu. Cred ca multe din pacate i se pot ierta datorita unei traduceri extraordinare din apollinaire-anul Corn de vanatoare - Doar amintirea-i corn de vanatoare/ Ce suna dulce, tanguios si moare (eminescian de-a dreptul, precum Mai suna-vei dulce corn/ Pentru mine vreodata?.
La subiect. DT si Noica au avut optiuni diametral opuse in anii aceia. D T a ales + a fost nevoit sa devina "cetatean al lumii" (apatrid e prea dur), pe cand Noica a ales Romania asa cum era ea atunci, platind pentru aceasta optiune. Problema nu e mult diferita nici dupa 90 cu emigrantii - acum de buna voie - si romanii din tzara. Unui roman care "iese afara", daca e legat de Romania, nu-i vine usor sa critice tzara in care traieste, indiferent daca si el vede ce nu e in regula in ea. E o minima decentza acest "patriotism" de (auto) aparare atat a individului care a optat cat si a locului unde traieste. De departe se estompeaza deseori lucrurile neplacute (cu exceptia celor care te-au ranit cu adevarat) si ies in fatza cele "bune". Nu vreau sa spun ca "afara" Noica se ghida dupa "onoarea mea este fidelitatea" - fatza de tzara si, implicit optziunea proprie - dar trebuie intzeles in actiunea sa de a semnala mai ales lucrurile pozitive din acei ani. Azi e la moda sa-ti batzi joc de rezistentza prin cultura, dar - fatza de acum- deosebirea este ca atunci chiar se facea uneori cultura, pe cand azi.... Sa ne gandim doar la poezia anilor 70-80 fatza de neantul abisal al literaturii romane contemporane. Asa ca nu pot decat sa ma intreb: al cui agent de influentza era Noica, al tzarii sale sau al regimului? Din moment ce nu a incercat sa pacaleasca pe nimeni ca sa revina in "patrie" din exil, raspunsul este agent de influentza al Romaniei de atunci, Romania acelui regim, dar si al Romaniei eterne.
Sigur, avetzi circumstantzele atenuante ale cazului tragic propriu. Optand pentru des-tzarare - dupa 89 puteatzi reveni dar nu atzi facut-o - e psihologic normal sa avetzi - poate doar in subconstient - resentimente fatza de cei care nu v-au ales calea. Judecata insa o face istoria prin ce lasatzi in urma pentru Romania si unul si altul.
Iar apropos de globalismul al carui sustinator suntetzi- din motive poate "ideologice" dar sigur si personale, caci traind "in afara", era sa zic bea Grigore, agheazma. Eu fac parte din categoria - recunosc privilegiata - a celor care pot fi si traitori in satul global avand insa si o patrie concreta. Chair acum scriu din Lisabona in timpul pauzei de siesta (e cumplit de cald, 38 C) si, apropos de primul dvstra articol - am flanat si eu prin Mexico City- e drept nu m-am intalnit cu Calos F (uentes?) pe Passeo de la Reforma de la Muzeul antropologic si palatul lui Maximilian pana la Piatza Catedralei si Tenochtitlan, asa ca nu am nici un fel de complex fatza de "cetatenii lumii" ca dvstra. S-ar putea ca sa asistam in curand la o schimbare destul de accentuata de optica, mai ales in Europa. Atzi vazut sper marea de steaguri si Fahnepatriotismus-ul de la World Cup din Germania. De frantzuzi dupa respingerea constitutiei EU nu mai zic, chiar si in Albion prind acum campanii gen "buy British". S-ar putea dle DT ca in 20 de ani "cetatenii lumii" ca dvstra sa aiba o surpriza cam neplacuta. Poate America e mai la adapost, dar nu pot decat sa rad de politicala corectitudine cand ma gandesc cum acum cativa ani la San Diego ii vedeam pe yankei intorcandu-se din Baja California - Tijuana chow-chow, vorba cantecului, ca dintr-o expeditie la targul de camile. Si mai e si zidul ala electrificat al lui Bush care sa-i apere de "globalizarea" cu mexicanii.
Asa ca una peste alta ce ramane PENTRU ROMANIA conteaza, cel putzin pentru mine. Or intre domnia voastra si Noica....nu prea imi e greu sa ma pronuntz azi. Dar mai stii, depinde de ce vetzi "produce" in viitor, nu am opinii osificate.
Numai bine.