Analize si comentarii

Citesc si incerc un sentiment de certitudine.
Analfabetilor si agramatilor care au condus tara timp de 45 de ani le era o frica instinctiva de indivizii scoliti dar mai ales de cei care cutezau sa gandeasca.Simplul fapt ca intelectualitatea in asamblul ei, si nu numai ea, cuteza sa gandeasca, dadea frisoane reci celor care nu vroiau decat un popor care sa fie condus la comanda, dupa un sablon deja patentat si continand indemnuri lozincarde, vroiau o turma amorfa de animale de munca si de povara, multumita ca are cine sa gandeasca pentru ea, aruncandu-le din cand in cand cate o ciosvarta ca sa uite ca se asezau la coada pana si pentru hartie higienica sau vata. Orwell in plin delir.
Actiuni ca acelea amintite de domnul Tudoran nu arata decat ca statul prin instrumentele sale de atunci, sper ca nu si prin cele de azi, era un infam siluitor si de suflete nu numai de trupuri.
Iata de ce, instinctiv, analfabetii si agramatii cautau nivelarea tuturor varfurilor care incercau sa scoata capul din tunsul gazon al gandirii intelectuale.
Se fereau ca nu cumva acestia sa le spuna si altora, "fratilor, exista lumina, lumea e plina de culori, exista veselie, nu exista numai lumea monocroma in care suntem noi siliti sa vietuim.

Cat despre relatia unora dintre intelectualii romani cu securitatea si urmarile acestei relatii, raman la parerea ca fiecare greseala are o pedeapsa pe masura. Pedeapsa nu poate anula insa valoarea creatiei intelectuale a nimanui si nici nu poate aneantiza in intregul ei opera acestuia.

S-auzim numai de bine !