Analize si comentarii

Domnule Tudoran,

Intre viata particulara (sau moralitatea) unui artist si opera importanta este cea din urma, de aceea e irelevant pentru cine vrea sa ramina in istorie ca un creator, unde isi desavirseste opera.

Daca respectivul considera ca poate crea mai bine in nelibertate si in conditii de umilinte personale - sau chiar slujind pe cei pe care de altfel ii dispretuieste, e vorba de o alegere personala. Nu e insa sigur ca alegerea e si buna. Izolarea - indiferent ca e vorba de lumea artelor sau a stiintei - nu confera nici un avantaj. De cite ori n-am intilnit in viata oameni care se considerau superiori fara a se fi masurat vreodata cu presupusii "inferiori". Poate ca acesta a fost si cazul lui Noica, tipic pentru intelectualul roman caruia ii e frica sa emigreze, si sa se masoare cu artistii de "dincolo", pentru a se desavirsi.

Inexplicabil dupa mine e cum a putut Noica (precum multi alti intelectuali) suporta contactul cu cei care l-au aruncat in puscarie si l-au umilit ani de zile. Datoria sa fata de sine insusi si fata de poporul din care facea parte ar fi fost sa ramina in occident la prima ocazie si sa dezvaluie opiniei publice situatia din Romania. Si ma-ndoiesc ca opera sa filosofica ar fi avut de suferit (vezi Cioran).