Eveniment

Dinamo a calcat pe cadavrul Unirii Tricolor
Al doilea club dintr-un clasament all time al echipelor de fotbal din tara noastra, Dinamo Bucuresti, a luat fiinta din porunca autoritatilor sovietice, care aveau nevoie de un omolog roman al gruparilor Ministerului de Interne din URSS. Dinamo, echipa militiei, a aparut la 14 mai 1948. Pentru crearea acestei grupari, generalii au calcat pe cadavrele altor doua echipe: Unirea Tricolor Obor si Ciocanul Bucuresti. Cei mai buni fotbalisti de la aceste grupari au fost strinsi intr-o prima echipa, iar restul au fost trimisi in Divizia B, sub titulatura Dinamo B. Dinamo A a debutat in Divizia A in campionatul 1948-1949, pe care l-a terminat pe locul opt. Incepind din 1951, Dinamo incepe sa-si impuna legea in competitia interna. Treptat, in lupta pentru suprematie, vor ramine doar echipele Internelor - Dinamo - si Armatei - Steaua. Va fi, de fapt, o cursa in care cele doua grupari se vor intrece nu numai pe plan sportiv, ci si in abuzuri.
In ciuda aparentelor, fotbalul romanesc pierduse teren pe plan international. Regresul, provocat de imixtiunile politice in sport, avea sa aiba consecinte incalculabile pe termen lung. Din cauza izolationismului care ne fusese impus, echipele au pierdut contactul cu Occidentul. Vreme de 25 de ani, din 1945 pina in 1970, fotbalul autohton avea sa dispara de pe scena internationala.
Anii 80, inceputul sfirsitului in fotbalul romanesc

Paradoxal, declinul fotbalului romanesc a inceput exact in perioada de maxima glorie la nivelul echipelor de club. Marile performante realizate de Steaua, Dinamo si Universitatea Craiova in anii 80 au mascat, de fapt, debutul unei epoci in care abuzurile fusesera ridicate la rang de lege. Centrul national Luceafarul, unde s-au slefuit numerosi juniori deveniti, ulterior, vedete internationale, a fost desfiintat. In paralel, autoritatile comuniste s-au implicat - cu urmari dintre cele mai nefaste - tot mai adinc in campionatul intern. Lovitura de gratie au dat-o chiar corifeii regimului: familia Ceausescu, militia si Securitatea. Echipele ocrotite de capii statului au comis, mai ales in perioada 85-89, nenumarate abuzuri, distrugind campionatul si subminind insasi ideea de competitie. Meciurile aranjate, moda presiunilor, a santajului si tehnicile de corupere a arbitrilor si adversarilor s-au perfectionat in acea perioada. Rezultatele acelor vremuri catastrofale in fotbalul romanesc mai pot fi vazute si astazi in Divizia A.
Stelistii il au pe constiinta pe Mateianu
Steaua era echipa favorita a lui Valentin, fiul dictatorului Nicolae Ceausescu. Toate performantele realizate in perioada 85-89 de echipa militara poarta amprenta acestei asocieri teribile si sint umbrite de politica de forta aplicata in campionatul intern. Meciul FC Bihor-Steaua (2-3), disputat in toamna anului 1988, este relevant pentru felul in care militarii isi indeplineau obiectivele. Istoria acelui meci, povestita chiar de Viorel Mateianu , tehnicianul de atunci al oradenilor, a fost data publicitatii in exclusivitate de Evenimentul zilei.
N-am avut voie sa batem pe Steaua, Dinamo, Victoria. Asta a fost tragedia intregului fotbal romanesc, nota Mateianu. Pe 25 septembrie 1988, FC Bihor primea acasa vizita stelistilor. Formatia oradeana, nou-promovata, fusese deja avertizata sa nu se opuna. Cu toate acestea, Mateianu a indraznit sa sfideze regimul si familia dictatorului. Generalii de la Bucuresti si demnitarii judetului aveau sa devina furiosi constatind ca, in teren, gazdele opun rezistenta! FC Bihor a intrat la pauza in avantaj: 2-1. Repriza a doua a fost de cosmar. In caietele sale, Mateianu rememoreaza acest incident care i-a marcat nefast viata, declansindu-i boala ucigasa. Doresc sa informez opinia publica fotbalistica si pe sustinatorii FC Bihor Oradea ca, in 1988, noi n-am pierdut cinstit jocul cu Steaua, ci numai la ordinul primului-secretar Sorcoiu si al adjunctului acestuia, Vulturar, amenintati la rindul lor de Ilie si Valentin Ceausescu cu pierderea scaunelor.
Arbitrul Gheorghe Constantin primise ordin sa tina meciul pina inscriu oaspetii
La pauza, cind Steaua era condusa, Valentin Ceausescu a sunat la sediul clubului oradean, cerind insistent sa discute cu Mateianu. Pina ca antrenorul sa ajunga din vestiar la telefon, legatura se intrerupsese. Acesta nu a mai asteptat un al doilea apel. Incepea repriza a doua. Mi-am ingaduit, cu de la mine putere, sa joc cinstit cu Steaua, scria antrenorul, care a trait atunci cele mai cumplite ore din viata lui. Vazind ca, in ciuda tututor ordinelor, Mateianu continua sa-si apere sansele, prim-secretarul judetului Bihor si toti generalii de la oficiala au coborit la gardul din spatele bancii de rezerve a gazdelor. De acolo, ei au recurs la amenintari cu moartea la adresa antrenorului. Mateianu a fost supus unui stres insuportabil, amplificat de prestatia oribila a centralului Gheorghe Constantin.
Impinsi de la spate, stelistii au egalat in repriza secunda, dar nu reuseau sa inscrie si golul victoriei. Arbitrul primise ordin sa nu fluiere finalul pina cind militarii nu inscriu! Steaua a invins, pina la urma, cu 3-2, cu un gol marcat de Gabi Balint in minutul 100! Dupa partida, am fost bagat in sedinta. Mi s-a spus, reproduc textual, - Mateianu a incercat o lovitura de stat, sa schimbe Consiliul Judetean de Partid Bihor.
Pina la urma, pe la doua noaptea, Vulturar a recunoscut ca a discutat cu arbitrul Constantin sa nu opreasca jocul pina nu cistiga Steaua, avea sa dezvaluie antrenorul. La aproape doua luni de la acel joc, Mateianu avea sa sufere primul accident vascular cerebral.